Adevărată față a lui Traian Băsescu!

Traian Băsescu are nişte săptămâni proaste, deşi lasă impresia că nu se lasă contaminat de indispoziţii prosteşti, survenite pe fondul reţinerii Elenei Udrea, marea sa investiţie de încredere în politică.

Deplasarea fostului preşedinte la Parchetul General a desfundat ţevile presupunerilor, aşa că scenariile au prins a curge, la început maronii, apoi uşor limpezite. Pisica cu clopoţei a şantajului a fost aruncată în ograda sa. Analiştii şi-au tras iute pe cap straiele preţiozităţii şi s-au pus pe interpretat vorbele, mimica, ridicările din sprînceană, analizând sintactic şi morfologic mesajul lui Traian Băsescu, slobozit din pridvorul PMP. Unii mai buni la matematică au calculat şi anii de puşcărie pe care fostul şef al statului i-ar putea capăta pentru presupusul şantaj în formă continuată, abătut asupra Gabrilei Firea. Băsescu în loc să răspundă la întrebările ziariştilor a preferat să arunce o găleată de lături asupra unora dintre ei. Probabil s-a gândit că în cazul Firea dracii nu sunt atât de negri pe cât sunt îngerii de albi.

Detaşarea, aerul rece şi competent nu-l mai prind, deja, pe Traian Băsescu. Este expresia disperării. Avea dreptate Elena Udrea când clama că nu împarte cu nimeni “moştenirea” lui Băsescu. Un deşert se întinde după zece ani de domnie ai lui Traian Băsescu la Cotroceni. Totul e praf şi pulbere. Prietenii, trainice odinioară, cu o media docilă, care ţinea aproape, nu mai rezistă şi vedem acum doar reproşurile lui Traian Băsescu, dezordonate şi lipsite de logică. Pulifricii s-au dat la fund, semn că s-a încheiat un ciclu, semn al apusului de mandate pentru creatorul băsismului.

Urmărirea penală pentru şantaj a lui Traian Băsescu, cum deja s-a anunţat în povestea cu Gabriela Firea, nu este deloc o bagatelă, decât poate prin raportare la alte fapte săvârşite de acesta de-a lungul timpului. De bine, de rău, Băsescu a fost preşedintele României timp de zece ani. Desemnat prin vot popular. Nu a fost cea mai bună soluţie. Asta se poate spune acum. Încercările de a-l bascula prin referendum au eşuat sistematic, atât în 2007 cât şi în 2012. Traian Băsescu cel de azi nu mai este cel din 2005. A pierdut puterea şi pârghiile prin care şi-o exercita, transformând exigenţă morală şi politică într-un desfrâu resentimentar, încurcând criteriile, lăsându-se, pe scurt, orbit de întuneric şi putere. După ce se asamblase în partizanul obiectivităţii, Traian Băsescu a devenit tereticianul unei drame care este inanalizabilă. După atâtea teste de moralitate, de justiţie ideologică, de principialitate, între recuperaţi şi muribunzi, îl vedem astăzi pe Traian Băsescu. Cu adevăratul său chip.