Și totuși, care este logica faptelor și gesturilor lui T. Băsescu?

Este un sport practicat de toată lumea în lunile din urmă: încercăm fiecare să înțelegem care este logica faptelor și gesturilor lui Băsescu. Unii au renunțat să mai înțeleagă ceva. Eram pe cale să procedez și eu la fel, dar ultimele declarații ale lui Băsescu m-au luminat, m-au ajutat să dau de firul combinațiilor și diversiunilor puse la cale de tot mai sinistrul personaj.

A pomenit Băsescu de „dosarul lui Ponta”… Foarte probabil că există un „dosar  al lui Ponta” compromițător pentru acesta. Nu ne mirăm nicicum și nimeni nu se miră! Dar este logic să ne mirăm de Băsescu că nu s-a folosit încă de acest dosar! Ce a așteptat? Pentru care fază sau moment al luptei politice era pregătit să explodeze acest dosar? Cum de nu s-a folosit Băsescu de dosarul lui Ponta nici măcar înainte de turul doi al alegerilor?!

„Cherchez la femme!”, ne îndeamnă vestita inteligență franțuzească. Iar dacă este vorba de Băsescu, la femme, cea căutată de noi și de DNA, nu poate fi decât doamna Elena Udrea…

Înțeleg abia acum că dosarul lui Ponta are o legătură strânsă cu Elena Udrea, cu candidatura Elenei Udrea la alegerile prezidențiale! Cu ajutorul acestui dosar, Elena Udrea scăpa de adversarul ei cel mai puternic! Cu o condiție: Elena Udrea să se califice în turul doi, iar finala electorală să se dispute între ’mneaei și Ponta.

Dar cu Johannis ce se întâmpla?

În aranjamentul imaginat de Băsescu, rolul lui Johannis era să fie nominalizat candidat al liberalilor, să-și depună candidatura, iar la câteva zile după depunerea candidaturii să fie declarat incompatibil cu candidatura la preșidenție, ba chiar și cu funcția de primar. În felul acesta alt candidat ajungea să se lupte cu Ponta în turul doi, cel mai probabil Elena Udrea, și abia atunci devenea util „dosarul lui Ponta”! Este foarte plauzibil că acest aranjament a fost gândit de Băsescu cu acordul și sprijinul lui Crin Antonescu.

Așadar Johannis era declarat de justiție incompatibil în plină campanie oficială și – detaliu important, liberalii nu mai puteau pune alt candidat! Toată lumea ar fi sărit în capul PSD-ului și al lui Ponta că au influențat justiția ca să scape de un adversar incomod, unicul adversar pe care îl avea!…

Cu un Johannis lăsat la vatră, Elena Udrea avea mari șanse să iasă pe locul secund după primul tur. Iar înainte de al doilea tur, Băsescu dezvăluia dosarul lui Ponta, cu piese reale sau imaginare, dar efectul ar fi fost același: madama Udrea Președinte!

Recunosc, când am auzit de cucoana asta că vrea să candideze la funcția de președinte al României, m-am crucit pur și simplu! Nu-i  vedeam nicio șansă de reușită! Drept care, în continuare, nu mă cred prea deștept în această materie, a intrigilor politice. Și mai recunosc că mintea care a conceput strategia pentru candidatura Elenei Udrea este teribil de versată în combinații, în lovituri cu șapte mande!… Jos pălăria!

Ingenioasă a fost ideea mai ales ideea cu Johannis, candidatul iepure, care să fie desemnat să candideze din partea opoziției, dar să fie totodată la discreția verdictului dat de justiție în procesul intentat de ANI. În acest joc, Johannis a fost programat să fie declarat inapt într-un moment în care opoziția nu-l mai  putea înlocui, pierzându-și dreptul de a avea un candidat! Cu ajutorul lui Johannis urma ca PNL să rămână fără candidat la alegerile prezidențiale. O fi înțeles Johannis acest joc și l-a acceptat sau urma să cadă de fraier? Asta numai enigmaticul Crin Antonescu știe, dintre liberali. Altminteri, drăceasca combinație poartă amprenta 100% Băsescu!

Rolul justiției, stabilit de Băsescu, era esențial: să amâne procesul ANI versus Johannis până când sentința finală și irevocabilă defavorabilă lui Johannis ar fi fost dată în plină campanie electorală, după depunerea candidaturilor. Ar fi ieșit din luptă nu principalul adversar al lui Ponta, ci principalul adversar al Elenei Udrea!…

Mai rămânea o soluție disperată: Johannis să fie declarat incompatibil după data alegerilor. Complicațiile care s-ar fi ivit puteau repune pe tapet candidatura Elenei Udrea. Dar acesta ar fi fost un gest mult prea exagerat din partea instanței supreme!…

Se știe că Băsescu are / avea oamenii săi de încredere în multe complete de judecată ale instanței supreme. Băsescu a contat că aceste instanțe nu vor mai amâna sentința, ci, conform planului, se vor pronunța în procesul lui Johannis cu ANI înainte ca alegătorii să ajungă în fața urnelor. ACESTA ESTE MOMENTUL în care Băsescu a fost trădat de oamenii săi: atunci când sentința nu s-a mai dat înainte de scrutin, ci s-a amânat din nou, într-un mod suspect, iar Johannis a rămas pe lista oficială de candidați! Cum tot suspectă fusese întreaga tergiversare a procesului!

Am motive să cred că Johannis nu a știut de aceste aranjamente sau, dacă a știut pe planul lui Băsescu, l-a acceptat știind că mai este și alt plan, neștiut de Băsescu, planul celor care au  avut argumente mai puternice decât Băsescu pentru a influența decizia instanței supreme…

Mi-aduc bine aminte declarațiile pline de insatisfacție ale lui Băsescu pe acest subiect, când înainte de primul tur deplângea noua amânare, ca nefirească! Cum și era! Am crezut că-s declarații mincinoase, ca de obicei! Dar nu! Era sincer, banditul!…

Era sincer și speriat! Reușita Elenei Udrea în misiunea imposibilă de a-l urma pe Băsescu la Cotroceni era singura șansă pentru Băsescu pentru a nu face cunoștință cu cătușele de la DNA. Când justiția a amânat să se pronunțe în cazul de vădită incompatibilitate a lui Johannis cu o funcție de încredere publică, Băsescu a înțeles că Elena sa nu va mai intra în turul doi, tur în care urma să iasă la iveală „dosarul lui Ponta” și să-l termine pe contracandidatul Elenei din Pleșcoi. Actul de insubordonare al doamnelor de la înalta instanță l-a convins încă o dată pe Băsescu că nu mai are pe lumea asta pe nimeni în care să se încreadă necondiționat!

Între oameni normali la cuget și simțire, ideea de a o vedea pe Elena Udrea în fruntea piramidei politice, pe post de primul bărbat al țării, nu poate fi taxată decât ca o idee dezaxată, lipsită de orice sens al realității. Ideea, așa perdantă din start cum părea, a început însă să fie pusă în operă cu mult înainte de a ajunge la cunoștința publicului. De prelucrarea ei s-au ocupat în principal două caiafe politice pe prim rang: Traian Băsescu și Crin Antonescu. Mai colaboraseră ei, tot așa, în mare taină, la alegerile din 2009. Ba chiar și la referendumul din 2012!

Mă întreb la Băsescu de unde s-a născut această idee? Din dereglajul mintal tot mai vizibil, mai accentuat, sau din spaima că va da socoteală în fața procurorilor dacă următorul președinte nu-i va acoperi fărădelegile?

La drept vorbind dacă cineva ne-ar fi spus în 1990 că Băsescu, alungat de colegii săi din port, apoi ministru falimentar la transporturi, dovedit corupt ca primar până în măduva oaselor, va candida la prezidențiale, cine ar fi luat în serios ideea că ne-ar putea fi președinte?!…

Probabil că Băsescu va rămâne în istorie cu acest merit: după cei zece ani petrecuți la Cotroceni, oricine, orice persoană, oricât ar fi de vinovată în fața legii penale și morale, se poate simți îndreptățită să aspire, să emită pretenții la orice funcție de încredere publică! Precedentul a fost creat de Traian Băsescu pentru orice infractor! Majoritatea dintre infractorii din România sunt mai compatibili decât era Băsescu în 2004 sau 2009 cu funcția supremă din stat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*