Începutul acestui an a fost marcat de crimele abominabile săvârșite de câțiva musulmani în Franța și în alte țări europene. Zeci de oameni și-au pierdut viața, fie împușcați, fie sfârtecați de explozii. Mii de polițiști și de lucrători în tot felul de servicii secrete au fost puși în alertă, ca să prindă pe cei care au săvârșit acele fapte incalificabile, sau pe cei care ar fi avut de gând să pună altele la cale de acest gen. Teamă a cuprins lumea civilizată de pretutindeni, au avut loc manifestații, mitinguri, declarații și alte forme de exprimare a dezaprobării faptelor menționate. Milioane de oameni, unii chiar înalți demnitari politici europeni, și-au pus embleme, pe care scria în diferit limbi: „Eu sunt Charlie!” S-au ridicat tot felul de benere cu această afirmație, europenii vrând să-și exprime prin aceasta solidaritatea cu ziariștii uciși mișelește în redacția publicației franceze.
Au existat numeroși europeni din diferite medii sociale, care au afirmat în cele mai diverse moduri că ei nu sunt Charlie. Acum faptele sunt consumate, dar pentru mulți lucrurile au rămas confuze. Tocmai de aceea, sub acest titlu, încercăm să clarificăm, pe cât se poate, pozițiile.
Ca să înțelegem mai bine situația, reamintim că într-o revistă franceză („Charlie Hebdo”) au apărut niște caricaturi, adică niște desene, în care era prezentat profetul Mahomed în poziții comice. Profetul Mahomed este cinstit de mahomedani sau islamiști, așa cum este cinstit Mântuitorul Iisus Hristos în religia creștină. Altfel spus, alături de Alah, – adică Dumnezeu în religia lor -, Mahomed este la fel de adorat de credincioșii musulmani. În Europa au mai apărut caricaturi de acest gen în anii trecuți și musulmanii s-au scandalizat atunci și au săvârșit iarăși atentate, a curs sânge, au murit oameni. Ziariștii de la publicația franceză erau oameni cu carte, cu orientare politică. Puteau înțelege din experiențele din anii trecuți, că musulmanii nu permit nimănui să-și bată joc, să ia în derâdere persoanele lor sfinte sau alte valori ale religiei lor. Pentru asta sunt în stare să recurgă la crime de răzbunare, la acte teroriste, sunt în stare să se sinucidă, socotind că astfel își dovedesc credința și atașamentul față de religia lor. În spiritul acesta sunt crescuți și educați în familie, în școală, în locașurile de cult. Și, totuși, ziariștii francezi și-au bătut joc de valorile religioase ale musulmanilor! Consecințele au fost drastice și ele se cunosc. Am putea spune: cauza au constituit-o caricaturile francezilor, efectele produse de acestea au fost crimele musulmanilor.
Trăim în cel mai civilizat continent al lumii, cu o cultură multimilenară. Ne batem în piept că respectăm drepturile omului și, în mare măsură le respectăm, ceea ce nu este valabil în orice parte a lumii. Este de neînțeles în această situație, cum niște ziariști își bat joc de valorile altora. Oamenii aceia au dreptul să aibă o religie, să creadă în valorile religiei lor. Ei nu au batjocorit valorile religiei creștine, religia majoritară în Europa. Chiar dacă mama unui semen al meu este cea mai amărâtă femeie, cu meseria cea mai modestă, chiar dacă e îmbrăcată urât, dacă e nespălată etc., eu nu am dreptul s-o înjur. Pentru semenul meu femeia aceea este mama lui și pentru oricine propria mamă este o sfântă și nu ai voie s-o jignești, s-o batjocorești. Dreptul meu se întinde până acolo unde începe dreptul celuilalt. Nu am voie să încalc dreptul lui, așa cum nici el nu are voie să încalce dreptul meu. Presa nu mai este supusă unei cenzuri de stat, așa cum a fost la noi până în 1989, dar cel care scrie trebuie să aibă o autocenzură, adică să fie atent la ceea ce scrie, ce spune, pentru a nu leza drepturile semenilor, interesele majore ale țării, societății etc.
În religia creștină este mai multă toleranță. Eu, dacă aud pe cineva vorbind urât de cele sfinte sau înjurând de cele sfinte, nu pun mâna pe pușcă, pe secure, pe piatră ca să-i dau în cap, să-l omor. Nu prin astfel de acțiune „răzbun” divinitatea. Îmi fac datoria să-i atrag atenția că greșește, că săvârșește un mare păcat, că nu trebuie să mai facă așa ceva, dar nu am dreptul să recurg la mijloace violente. Mai mult, am datoria să mă rog pentru sănătatea lui sufletească și pentru iertarea lui. Are cine să-l judece: „A Mea e judecata!” spune Dumnezeu. Mai mult! Atila, groaznicul conducător al hunilor, care a făcut atât de mult rău strămoșilor noștri creștini, nu era socotit, din punct de vedere religios, dușman al lui Dumnezeu sau al creștinilor, ci ,,biciul lui Dumnezeu!” prin care erau pedepsiți creștinii pentru păcatele lor. În spiritul acestei toleranțe, bazate pe învățătura Mântuitorului, că toți oamenii sunt frați, fii ai aceluiași Părinte, Dumnezeu, pe teritoriul țării noastre au trăit de-a lungul veacurilor, alături de români, multe alte etnii, fără a fi persecutate pentru originea sau credința lor. Ce-i drept, alții și-au luat nasul la purtare și au făcut mult rău românilor creștini ortodocși!
Ne uimește această atitudine intolerantă a musulmanilor. Nu trebuie să uităm, că e vorba de o altă cultură, de o altă religie, de o altă civilizație. Vedem aproape zilnic cum în state islamice sunt decapitați oameni, sunt arși de vii oameni, sunt împușcați copii, fiindcă s-au uitat la televizor la un meci de fotbal, sunt ucise femei, fiindcă și-au descoperit fața, este amenințată lumea civilizată, Europa, America, că vor fi trecute prin foc și sabie. Ba chiar președintele Obama este amenințat, că-i vor tăia capul în biroul său de la Casa Albă. Cu astfel de oameni nu trebuie să te joci, să glumești, să faci caricaturi pe seama lor, să-ți bați joc de valorile lor. Trebuie să-i înțelegi, să-i iei așa cum sunt și să încerci, pe cât este omenește posibil să-i modelezi prin educație, prin școală, prin cultură. Faptul că după atentatele din Franța milioane de oameni s-au solidarizat cu ziariștii uciși, spunându-și „Charlie”, că numărul următor din revista respectivă a conținut mult mai multe caricaturi la adresa religiei musulmane și a musulmanilor și tirajul s-a ridicat de la câteva mii la șapte milioane, nu sunt fapte de bun augur. Prin asta nu pui capăt conflictului, ci îl alimentezi, îl amplifici, torni gaz pe foc și apoi te miri că ți-a luat casa foc.
Nu trebuie să uităm că în Europa de astăzi sunt aproximativ cincizeci și șase de milioane de musulmani, iar în lume cu mult peste un miliard și toți sunt gata să se transforme în torțe vii pentru religia lor. Să ne respectăm religia noastră creștină și valorile ei, să le cultivăm în familie, în școală, în societate, prin mass-media, fiindcă numai așa ne vom păstra identitatea de continent creștin; să respectăm valorile altora, pentru ca și ei să le respecte pe ale noastre și să nu transformăm greșeala unor ziariști într-o declanșare uriașă de forțe, într-o ciocnire de civilizații, într-o conflagrație mondială.
În spiritul celor de mai sus, respect pe fratele meu, omul, nu-mi bat joc de valorile lui religioase, chiar dacă nu sunt și ale mele, militez pentru pace și bună înțelegere între oameni și popoare și, ca atare, „nu sunt Charlie!”
Lasă un răspuns