În cine să mai avem încredere?

Vedem că DNA-ul adună politicieni şi oameni de afaceri cu greutate. Oamenii ăştia pe care noi îi pozăm, le sorbeam vorbele s-au dovedit a fi nişte hoţi, tâlhari si nesătui. De fapt, ei au intrat în politică pentru propriul interes. Chestia asta cu slujim ţara, că vrem o Românie prosperă, a fost o cacialma, un joc de imagine şi de manipulat oamenii. Îmi vine să vomit, credeţi-mă, când văd cât de lungă este lista ruşinii şi când mă uit la piţipoii şi piţipoancele din politica românească care au un comportament mizerabil, flegmatic si plini de ei. Nu învaţă nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Banul public este un drog prea tare pentru mulţi care intră în politică. Bietul popor, naiv, merge pe încredere. Ei, şi uite ce se întâmplă cu încrederea, cu votul nostru! Ajunge la DNA, în cătuşe.

 Și a mai fost o zi fierbinte la DNA… Și tristă, de data aceasta, pentru băsişti. O zi în care s-a spulberat, ca un fulg de păpădie peste care ai suflat cu ciuda, toată nădejdea în stâlpul politicii româneşti.

Însăşi doamna de fier a politicii, de-i ziceau unii lăudători “Kill Bill”, a fost introdusă, oficial, în discuţiile despre şpăgi de milioane de euro, sume ce devin, pe zi ce trece, un mizilic. Va daţi seama despre ce vorbim? Singurul politician neprihănit din câţi vieţuiau pe aceste meleaguri e aşezat lângă sforării consacraţi ai dosarului Microsoft. Ce mama dracului să mai nădăjduieşti, când, însăşi, Elena (nu din Troia ci din Pleşcoi), damă ce purta pâna mai ieri la brâu garanţiile slobozite de baciu-i spiritual şi politic, Traian Băsescu, pare să se fi dedulcit la nişte amărâte de milioane de euro. Încrederea se fisurează, pământul se cutremură, iar speranţa… Ce să mai spunem despre ea? Pe toată o ascunsesem între pletele blonde ale duduii. Ei, poftim! Acum vor să ne-o certe cu oaste mascată şi război mediatic.

Şi, când te gândeşti că-şi băga mâna în foc pentru dânsa, chiar preşedintele Traian Băsescu. Dansul, care le ştia pe toate, şi cele văzute şi cele nevăzute, care ghiceşte gândul păsării în zbor şi planurile hienelor, fie ele şi cu blană vopsită-n nuanţe politice. Cum? Să nu mai credem în Zeus? Nu se poate. Doamna Nuţi n-a luat nici un şfanţ. Păi, n-a spus ea că nu ştia nimic despre lovelele lui Dorin Cocoş? A spus, nu? Şi, la ceas de seară, doamna Udrea a plecat acasă. Sun controljudiciar… Noi, însă, răbdători, mai aşteptăm. De undeva, trebuie să apară adevărul. Asa, despre ce vorbim? În cine să mai avem încredere?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*