Ţara lui Eminescu!

În România chiar că se petrece un miracol, fiindcă aşa ceva nu era de prevăzut după 25 de ani de obtuzitate politicianistă: în faţa unei biblioteci academice, gemând de carte rară, preşedintele ţării, Klaus Johannis, omagia ziua lui Eminescu fără nici un discurs, ci dând glas unui text semnificativ din ziarul„Timpul”, unde Eminescu şi-a scris grosul literaturii publicistice. Citatul e dintr-un articol apărut în aprilie 1881: „A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat”.

Este un miracol, fiindcă aşa ceva nu era planificat în vestiare, o asemenea schimbare radicală de imagine! Până mai ieri, am avut un preşedinte care declara că „eu nu le am cu cititu’, în casa noastră nevastă-mea le are”, am avut în tandem un amartaloi icerist ca Patahârbici, care şi-a făcut cartea de vizită pentru eternitate cu crime greu de imaginat: „Eminescu e cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm”. Sau: „Poporul român are structura fecalei”. La fel, am avut parte de o grupare de aşa-zişti intelectuali, cu Liicheanu în frunte, care, primind decoraţii de tinichea la Cotroceni, zicea că “noi ne recunoaştem în faptele dvs, domnule preşedinte”!

Iată că această imagine a unei Românii satanice, sinistre, urâte, generatoare de coşmar, a fost înlocuită cu o imagine sobră, curată, simplă, normală, aşa cum merită să fie ea de ziua lui Eminescu.

De când Klaus Johannis se află la cârma ţării, având un comportament măsurat, plin de modestie, se observă disperarea presei de scandal, învăţată să vâneze de la preşedinte et co. numai declaraţii belicoase, injurioase, numai vorbe de pus gaz pe jar, numai tămbălău şi minciună. O armată întreagă de aşa-zişti ziarişti, de fapt, nişte furnici, cărătoare de informaţii deocheate pentru luptele de culise ale partidelor, ale patronilor de ziare şi televiziuni, ale dubioşilor oameni de afaceri, trebuie să moară. I s-a tăiat capul acestui balaur, căruia îi vedem zvârcolelile trupului scârbavnic.

Sper să nu mai învie acest balaur. Sper să apară noi ziarişti, care să înţeleagă faptul că era urâciunii, a băşcăliei, a anti-românismului, a scandalului mediatic a murit. Sper să reînvie Spiritul Critic şi măria sa, Scriitorul.

Sper ca președintele Klaus Johannis să nu fie tentat de reclama ieftină, de zâmbetul protocolar, să nu cedeze ispitelor servilismului politic, ci să-şi vadă cu seriozitate de treabă, aşa cum a promis.

E cel mai mare dar pe care îl poate face pentru ţara lui Eminescu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*