Naţionalism-extremismul şi antisemitismul Ungariei – condamnat pe plan internaţional!

Recrudescenţa extremismului, xenofobiei şi rasismului înregistrate în Ungaria în ultima perioadă de timp îngrijorează şi stârnesc tot mai multe reacţii din partea unor state aparţinând Uniunii Europene, SUA şi chiar a ONU! Reprezentanţi ai acestora, în dorinţa firească de a stopa escaladarea fenomenului şi de a preveni accederea totală la putere în Ungaria a partidelor politice şi organizaţiilor de extremă-dreaptă ultranaţionaliste şi xenofobe, au adoptat poziţii deschise prin care au condamnat astfel de manifestări, cerând implicarea fermă a autorităţilor statului ungar pentru eradicarea lor.

Iată că, după poziţia oficială a SUA, prezentată la Conferinţa OSCE, din 02 octombrie 2012, în care se critica în termeni concişi amestecul Ungariei în problemele interne ale României şi promovarea unui “nationalism agresiv şi şovinisn etnic” de către reprezentanţi ai acesteia pe teritoriul ţării noastre, după decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de la Strasbourg, din 16 octombrie 2012 prin care se respingea acţiunea formulată de Ungaria împotriva Slovaciei pe tema declarării ca ”persona non grata” a preşedintelui Ungariei pe teritoriul slovac, după semnalul tras de cotidianul “Washington Post”, la 19 iulie 2010, care aducea în atenţia opiniei publice internaţionale faptul că premierul “Victor Orban devenise un apropiat al extremei drepte ungare, antisemită şi practicantă a unui naţionalism-extremist de tipul anilor ’30” şi după intervenţiile diplomaţiei SUA, respectiv, ale ambasadorului acesteia la Budapesta, în anul 2007, cu scopul determinării autorităţilor statului ungar de a întreprinde măsurile legale necesare scoaterii în afara legii a organizaţiei ultraextremiste şi rasiste “Garda Maghiara”, s-au înregistrat şi alte asemenea luări de poziţie faţă de acest fenomen, devenit cotidian în Ungaria, al extremismului, şovinismului etnic şi antisemitismului. În acest context, trebuie amintită poziţia Congresului Mondial Evreiesc şi a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din Ungaria care au acuzat Guvernul Ungariei că, prin organizarea comemorării a 70 de ani de la deportarea a 437.000 de evrei, în lagărele de exterminare naziste, acesta încearca să minimalizeze rolul Budapestei în deportările dintre anii 1944-1945. Ronald Lauder, preşedintele Congresului Mondial Evreiesc, a catalogat această intenţie drept o „tentativă de falsificare a istoriei despre exterminarea a două treimi dintre evreii unguri ceea ce a provocat o mare dezamăgire”. El a caracterizat comportamentul guvernului Orban ca „dezolant”.

Antisemitismul şi revizionismul revanşard din Ungaria au impus ca ambasadorul acesteia în Israel să fie convocat la Ministerul de Externe, ocazie cu care au fost denunţate de Israel o serie de afirmaţii şi manifestări politice cu caracter antisemit şi revizionist, aducându-se acuzaţii că se încearcă „rescrierea istoriei” Ungariei, în al II-lea Razboi Mondial, prin minimalizarea rolului Guvernului Miklos Horthy în deportarea a sute de mii de evrei unguri.

Pe aceleaşi coordonate se plasează şi poziţia SUA, exprimată prin Vitoria Nuland, subsecretar de stat pentru Afaceri Euroasiatice, care, în discursul la „Forumul Strategic Central European”, de la Washington, din toamna anului 2014, a făcut afirmaţii deosebit de dure la adresa unor lideri europeni: „Cum puteţi dormi sub umbrela Art. 5 al NATO, noaptea, în timp ce ziua promovaţi democraţia neliberală, incurajaţi naţionalismul şi corupţia…?” Faptul că aceasta s-a referit şi la Ungaria este evident întrucât aceasta este singura ţară din Europa Centrală care încurajează şi practică un naţionalism agresiv şi revanşard. Evenimentele petrecute ulterior, în Ungaria, în cursul lunii noiembrie 2014, când zeci de mii de unguri au protestat împotriva guvernului Orban ca reacţie la fenomenul alarmant al corupţiei din structurile decizionale ale statului, demonstrează că şi referirile la corupţie ale Vitoriei Nuland vizau, de asemenea, Ungaria. Că aşa stau lucrurile, o dovedesc şi măsurile de interdicţie a intrării a șapte oficialităţi ale regimului Orban pe teritoriul SUA – anunţate oficial – considerate de autorităţile americane ca fiind corupte! Este locul să susţinem o menţiune pertinentă, anume că avertizările transmise Ungariei de SUA, referitor la derapajele extreme de la democraţie, nu numai că au luat prin surprindere observatorii scenei politice internaţionale dar au mai reliefat faptul că „niciodată însă, nici măcar după mineriada din iunie 90, Statele Unite nu au avut o reacţie la fel de dură faţă de România cum au astăzi faţă de Ungaria”. Aceasta dacă luăm în calcul şi realitatea că, „imediat după prăbuşirea comunismului, în 1989, Polonia şi Ungaria au fost copiii preferaţi ai Statelor Unite în regiune. Diaspora ungară din SUA ajunsese să demonizeze Romania. Situaţia se depreciase semnificativ…”(potrivit lui Bogdan Chireac in “Lumea”).

Condamnarea ultraextremismului xenofob, antiromânismului şi antisemitismului, ce caracterizează, în prezent, o bună parte a societăţii ungare este reflectată chiar şi în luările de poziţie a unor maghiari din Romania. Extrem de relevantă în acest sens este „Scrisoarea deschisă” aparţinând unei persoane de etnie maghiară din Transilvania care a trăit 37 de ani în Romania şi patru ani în Ungaria, publicată pe site-ul ungar „Intrebari frecvente”, cu titlul „Suntem mândri/recunoscători că Transilvania aparţine României”. Dat fiind conţinutul edificator al acesteia, pentru problema abordată, îl redăm integral: „Îmi pare rău pentru cei care credeau că maghiarii din Transilvania aveau de gând să voteze în masă la alegerile din Ungaria. Respingem modul de gândire din Ungaria şi ne bucurăm că ardelenii revin MASIV în România. Ne-am săturat de certurile permanente, de defăimarea românilor, de lipsa de suflet, de aderarea maladivă la anumite reguli, de deşertificarea relaţiilor umane, de lipsa aproape totală a adevaratului creştinism.

De toate acestea NU avem nevoie în Ardeal. Şi nu vrem să fim în conflict nici cu românii. Până acum, necunoscând situaţia de la voi, din Ungaria, ne gandeam <uite, ce am pierdut, Ungaria este raiul pe pământ etc.>. dar acum, după ce am aflat ce se întâmplă la voi, am început să fim fericiţi că Ardealul aparţine românilor şi maghiarilor din România, fiindcă altfel aţi fi făcut şi aici ce aţi făcut în ţara voastră, unde este considerat ungur numai cel care urăşte pe ceilalţi, care îi detestă pe ţigani şi evrei. Păi, cu aşa ceva noi NU avem nimic în comun. Unei asemenea mentalităţi noi îi punem stavilă la graniţa de vest a României. Dacă aţi fi trăit şi în România, ţara pe care sunteţi în stare să o dispreţuiţi atât de mult, după mine ar trebui să vă fie ruşine. Desigur, onoare puţinelor excepţii. Eu sunt unguroaică, chiar dacă vă surprinde. Cunoscuţii tăi din Partium merg în Ungaria doar ca vizitatori, dar nu trăiesc acolo. Eu am trăit. Patru ani acolo şi 37 de ani în România. Sunt unguroaică, dar pentru mine ungurimea din ţara-mamă este complet străina…Vă spun vouă ce este ungurimea, sau cel puţin cea văzută din Borsod. Urlete la concertele Karpatia şi răgete de beţivi, moarte jidanilor împuţiţi! încrederea în teoriile conspiraţioniste şi convingerea că tot ce există mai important în lume a fost inventat de unguri. Ponegrirea altor popoare, de la francezi la români şi de la ruşi la negri. Ridiculizarea ţiganilor, în gluma dar şi în serios. Afirmaţia ca limba maghiară este divină. Credinţa în tot felul de tâmpenii, ca aceea că…evreii vor o patrie nouă în Ungaria pentru proviziile ei de apă (notez c1 judeţele Bekes şi Hajdu importă apă din România, pentru că apa de acolo este nepotabilă). Adică vorbim cam aceeaşi limbă dar nu suntem aceeaşi naţiune. Între noi sunt deosebiri atât de mari, încât după euforia începutului, ungurul din Ardeal priveşte cu groază în jurul său, încă tremurând din cauza şocului cultural, înjositor şi gândurilor neabordabile. Dumnezeule, unde am ajuns. Atunci când stăm de vorbă cu voi, la început totul pare în ordine, dar după aceea începeţi să spuneţi nişte lucruri incredibile. În clipa aceea, ne dam seama că ne-am înşelat amarnic şi că noi nu putem gandi la fel ca voi. Societatea maghiară este în declin. În degradare accentuată. Oamenii nu se mai căsătoresc, nu fac copii. Deşi ei nu recunosc asta, dar totuşi aşa trăiesc. Mişcarea „Jobbik” (partid politic radical naţionalist, al 3-lea din Ungaria, considerat de unii ca fascist, rasist, antisemit – n.n.) devine tot mai popular, tocmai fiindcă declară nişte „adevăruri” pe care oamenii nu le spun, dar le gandesc. Lumea este plină acolo de organizaţii paramilitare, portaluri fasciste, care îi intoxică în masă pe oameni. Este exact ceea ce nouă nu ne trebuie. Asta nu e adevarata lume maghiară, ci înfumurarea arogantă a unei populaţii în scădere. Dacă acest proces nu încetează, Ungaria se va auto-falimenta. Un popor care nu este în stare să-şi recunoască greşelile şi în permanenţă îi arată cu degetul pe ceilalţi, îşi pierde posibilitatea de vindecare. Vindecarea începe cu pocainţa, nu cu aroganţa. Ardealul nu va urma această cale.” Este de reţinut că administratorul site-ului ungar a postat următorul comentariu: „Asta nu e maghiarime. Este umflarea arogantă în pene a unui neam în declin”, iar majoritatea comentariilor postate de cititorii din Ungaria împărtaşesc opinia „unguroaicei din Transilvania”. Fără comentarii!