Lista candidaților… în final(ă)!

Chiar dacă sunt unul dintre aceia care nu se așteaptă ca alţii să gândească la fel ca mine, și vreau să respect libertatea de gândire a celorlalţi, dar, în aceeaşi măsura, vreau să îmi apăr și libertatea mea. Şi asta, din câte știu eu, vine odată cu puterea şi curajul de a spune ceea ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi nu îţi împărtăşesc întotdeauna părerea.

Am văzut multe toamne transformate în speranța unor primăveri teribile. În care noi, ca niște simple fiinţe umane, părem că suntem parte a unei turme condusă de interesele altora și asta doar pentru că nu putem trăi singuri, fără un cioban sau un paznic de turmă, ce are în spatele lui o armată de analiști care să ne spună cu scopul de a ne convinge că suntem pe un drum bun. Și uite cum viaţa noastră devine posibilă numai dacă depinde într-un fel sau altul de anumiți lideri din societatea noastră! Unde, una este să răstorni un guvern, să alegi un primar, un parlament sau un președinte şi cu totul altceva este să încerci să construieşti o societate mai bună, una care are nevoie de organizare, disciplină şi muncă pe termen lung, o societate a lucrului bine făcut, începând de la noi și mentalitățile noastre independente de opiniile manipulatoare ale altora.

Totodată mai știm și faptul că este foarte important ca, într-un final, să poți să traieşti în conformitate cu modul în care gândeşti tu și nu alții. Să fii tu însuţi, fără a te lăsa pradă „ușor de vânat”, celor ce încercă prin tot felul de tehnici manipulatoare, comportându-se ca niște „vânători de voturi” și atât, ce stau ascunșii în spatele multor interese pe care toți cei cu bună credință nici nu le bănuim. Adică să fii tu însuți, nemanipulabil, în fața unor așa-ziși lideri pe care de multe ori îi vezi ajutați de cei care nu au nici o acoperire morală să o facă, referindu-mă în acest caz la anumite canale media despre a căror independență nu doresc să comentez acum. Să fii tu cel care evadează dintr-o societate unde unii oameni par că s-au născut doar pentru a consuma, inclusiv ideile altora, servite de-a gata pe o tavă de sticlă, fără a le mai trece printr-un simplu filtru al propriei lor gândiri, câteodată chiar din comoditate și pe care, într-un final, să îi descoperim blocați într-un sentiment de frustrare unde îi vezi cum au devin auto-marginalizaţi societății noastre.

Și uite așa am ajuns la finalul unei lupte care ne-a arătat că în politică încă este posibil aproape orice, de la dezbateri televizate aranjate doar pentru un anumit candidat până la multe altele la fel de murdare despre care nu mai are rost să reamintisc deoarece mă bazez pe o minină cunoaștere a lor de către cititori, ajungând în faza unde mai este puțin până la concretizarea votului, putând trage într-un sfârșit anumite concluzii.

Una dintre ele o putem trage în urma unui rezultat, așteptat de altfel și care nu este departe de preconizările sondajelor de opinie, în urma căruia avem în finală doi candidați între care există o distanță de aproximativ zece procente, fapt ce ne determină să concluzionăm ceva logic: cu cât este mai mare avantajul favoritului în turul întâi, cu atât are mai mult de recuperat contra-candidatul. Dar totodată mai știm din experiențele anterioare ale politici noastre dâmbovițene, un simplu fapt: acela că atunci când diferența dintre finaliști este de mai puțin de zece procente în primul tur, șansele ca cel plasat pe locul doi să câștige sau să piardă în turul doi sunt aproximativ egale, luând în considerare și faptul că la o diferență mai mare de zece puncte, favoritul tinde să iasă învingător.

Ne este deja cunoscut faptul că o răsturnare de situație devine mai probabilă când o proporție mare de votanți n-au optat, în primul tur, pentru niciunul din candidații ajunși în turul doi. Cu alte cuvinte, dacă sunt multe voturi de adunat în turul doi, șansele contra-candidatului de a recupera cresc semnificativ. Așa se face că o distanță de aproximativ zece procente dintre candidații primului tur, deși semnificativă, nu este insurmontabilă, mai ales având în vedere că o foarte mare parte dintre votanți au optat pentru alți candidați în turul întâi, mulți dintre ei autodeclarați ca reprezentanții unor politici de dreapta, fapt ce nu ar trebuii neglijat.

Prin urmare, din perspectiva cifrelor, dezavantajul cu care pleacă candidatul plasat pe locul doi, în turul al doilea nu este cu mult mai mare decât cel al altor candidați pe care i-am întâlnit în tot felul de alegeri din toată istoria post-decembristă a acestei națiuni de până acum. Mai ales că până ce și în bătrâna noastră Europă sunt nenumărate cazurile în care un candidat a depășit un decalaj de zece procente, sau chiar mai mult arătând că acest lucru este fezabil. Ceea ce pare destul de posibil și în cazul nostru, dar numai dacă se reușește să se mobilizeze electoratul de dreapta al candidaților eliminați. Din această perspectivă, rămâne nu imposibil, dar destul de neclar dacă, peste numai câteva ore, vom avea parte de o răsturnare de situație sau nu. În care dreapta să învingă stânga așa cum a reușit în multe alte cazuri deja cunoscute, iar dacă va reuși, vom constata la final că avem o națiune împărțită în aproximativ două părți egale, între stânga și dreapta întrucât mă aștept la un scor destul de strâns, unde va conta absolut totul, de la punerea în mișcare a mașinăriilor de vot până la dezbaterile tv, urmate de analizele diverșilor formatori de opinie, unele manipulative.

Și uite așa, prin simpla prezență la vot putem contribui cel puțin la reușita ca printr-o pondere mare de participare să împiedicăm ascensiunea în fruntea acestei națiuni a unor oameni politici care nu reprezintă decât reușita unei mașinări de vot ce se află în spatele unor formațiuni politice care luptă cu toate armele pentru a-și nimici adversarul, apelând cu ușurință și fără nici o rușine inclusiv la deja cunoscutele tehnici de furat voturi, sau de anihilare a acestuia în zonele deja cunoscute ca nefavorabile lor. Avem încă o dată șansa de a ne îndrepta votul spre un tip de președinte și nu doar către „un tip de candidat”, mai agresiv, mai mincinos și care ar vrea să ne arate că le știe pe toate chiar dacă le citește după câteva foi scrise de alții.

Suntem o națiune care are nevoie de un președinte real, pe care ni l-am dorit de fiecare dată ca un om al regulilor, al bunului simț, care să știe să asculte și să își respecte interlocutorul, oricine ar fi, cu eleganța necesară aspirațiilor, asumându-și riscul de a nu fi uneori pe placul celor care vor o campanie agresivă, cu jigniri, cu lovituri sub centură, plină de sânge, dar care în timp rămâne fără nici un alt rezultat în favoarea noastră a celor care votăm.

Noi toți avem nevoie de un om normal care, cu decență și respect, cu rigoare și onestitate, să continue lupta pentru România corectă, a noastră, o Românie a normalității pe care o merităm, toți cei care respirăm românește. Un om care să ne inspire siguranță și încredere, curajos, ferm, clar în exprimare, un președinte sobru cu mină de om serios, căruia să îi dăm votul nostru fără a ne mai gândi vreodată ca în urmă cu alți ani când aveam de ales între două rele. Și când spun votul nostru, mă refer la acel vot rațional și nu la unul pasional, la acel tip de vot dat din gândirea noastră și nu doar în urma unei emoții ce ne face să nu mai vedem realitatea unor adevăruri ascunse între minciuni după minciuni rostite doar pentru sufletele păcălite ale unora mai puțini rațiomali.

Este important să conștientizăm și să ținem minte că, dacă vom fi prezenți la vot, procentul celor puși pe tot felul de matrapazlâcuri, va fi mai mic, devenind nesemnificativ, iar votul nostru va reprezenta cu adevărat forța voinței majorității, într-o democrație autentică pe care o construim pentru noi și viitorul copiilor noștri într-o Românie curată. O Românie unde, prin votul nostru, vom fi aceia care ne vom contura încă de pe acum alegerea viitoarelor liste a viitorilor candidați, generați de o clasă politică care ne va oferi în continuare profilul de candidat preferat de noi toți, nimic altceva decât unul asemănător celui pe care îl vom alege în prezent.