O pseudo-dezbatere mai slabă cu candidaţii la preşedinţia Ţării, ca cea de la Realitatea TV nu am mai văzut în ultimii 25 de ani. În primul rând, aranjarea în platou a fost execrabilă. Candidaţii nu au fost postaţi calibrat şi profesional, ci la întâmplare fără nicio logică: Iohanis avea în spate monitoarele din spatele platoului, iar Ponta lipite nişte mâni frânte pe spate. Moderatorul, cu toată aprecierea mea, a fost ca şi inexistent în tabloul televizat. Rareş Bogdan a moderat foarte slab, pe alocuri s-a pierdut, şi nu a ştiut să gestioneze tensiunea momentului. Se vede că nu are, încă experienţă privind dezbaterile la nivel înalt. Iohannis a transmis telespectatorului imaginea unui om, ce a venit cu temele nefăcute, iar Ponta respira aere de şmecher cu şcoală comunistă la activ, care ştie să te facă.
Mă aşteptam ca această dezbatere să aducă lămuriri privind proiecte şi programe politico-economice şi sociale pentru români. S-a discutat mai mult de votul din Diaspora, dar s-a neglijat situaţia celor 20 de milioane de români din ţară, cu veniturile tot mai mici. Ponta a venit încărcat de cifre, ca un contabil, iar Iohannis a refuzat să discute tehnic despre lucruri, care trebuie să le prezinte, propune şi ştie un candidat la preşedinţia României. Pe situaţia de politică externă au căzut amândoi examenul. Iohannis idilizează UE, iar Ponta speră să ne vină investitori din China. Ponta a vorbit repede şi ironic ca un politician din Balcani, iar Iohannis abia scotea şi mormăia două vorbe ca un sas care şi-a mutat domiciliu de câţiva ani în Bavaria. Amândoi mi s-au părut paraleli cu viaţa reală din România. Un punct minus pentru Iohannis, cu care naţionaliştii români îl vor taxa, a fost acela că el nu a fost la Chişinău şi Cernăuţi, conform explicaţiei stupide, pentru că sunt două oraşe din afara României, din alte state. Pentru români, cele două oraşe fac parte simbolic din România Unită. Pentru Ponta, punctul minus la reprezentat infatuarea şi siguranţa exprimată vizibil că va fi ales preşedintele României pe 16 noiembrie.
Un lucru ciudat la Iohannis şi de remarcat a fost că s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont de alianţa cu PDL. De vreo cinci ori a amintit că va face guvern, dacă va fi ales preşedinte, numai cu PNL. A subliniat lucru acesta. Iohannis a evitat cu cerbicie în dezbatere, orice apropiere a sa de liderii PDL. Pot spune că la această pseudo-dezbatere au fost 90 la sută jigniri şi zece la sută lozinci electorale, de programe şi proiecte pentru România nu s-a amintit nimic. Din punct de vedere formal, nu a fost o dezbatere. A fost un hibrid TV. A fost o interbatere sau un dezinterviu. Cu greu s-a ajuns la această confruntare care a fost un eşec lamentabil, atât din partea candidaţilor, dar şi a moderatorilor. Jurnalistele care au pus întrebări îmi lăsau impresia că sunt mai prost pregătite decât candidaţii. Din confruntarea de la Realitatea TV România nu câştigat nimic, poate doar Rareş Bogdan un bun rating, iar românii nu s-au ales decât cu vorbe de clacă. Urmărind pseudo-dezbaterea mi s-a făcut dor de confruntările cu Raţiu, Constantinescu şi Iliescu din 1990, 1992 şi 1996. Nu ne merită, pe noi românii, cei doi candidaţi.
Lasă un răspuns