Lista candidațiilor – drumul spre finală!

Oamenii mari, oamenii de stat se nasc într-un sistem concurential generator de progres. Ei nu sunt creați de sisteme politice în care exista si se propaga legea capului taiat ce sabia nu îl taie. Ei nu sunt creați de grupurii de imterese care într-un fel sau altul încearcă din răsputeri să nu-și piardă sferele de infuență câștigate cu greu în atâția și atâția ani de ignoranță a mai multor tipuri de autorități și instituții ale statului de drept, care din tot felul de motive unele dintre ele ușor justificabile nu au putut stopa acest fenomen de construire a unei clase politice asemănată cu ușurință grupurilor mafiote foarte bine organizate.

Și uite așa printre altele, se naște dorința de a avea ca președinte într-un final fericit al tranziției noastre veșnice, un om politic care să-și clarifice ideile înainte de a le comunica și care să ia în considerare scopuri și atitudini ale celor care primesc mesajul politic neignorându-i pe cei care vor fii afectați de el, fără să vorbească prea mult și să facă puțin ca mulți alții cu care ne-am tot obișnuit până acum. Un om politic al cărui ton și limbaj să fie adaptate scopului real și ale cărui fapte îi susțin cuvintele ca într-un lucru bine făcut. Un om care cunoaște auditoriul, pentru că provine din rândurile acestuia, și căruia nu îi este greu să-și formuleze mesajul potrivit pentru a capta atenția celor care își doresc schimbarea în mai bine și a căror întrebări chiar pot determina reacții, pentru că el provine dintre noi. Un om politic care vorbește clar și concis, fără a folosi cuvinte pe care unii, să nu le înțeleagă în timp ce alții rău intenționați să le interpreteze folosindu-se de tot felul de canale media așa zis „independente” formatoare de false idei, sub tot felul de forme interpretabile, deturnând adevărul acestora. Un om care totodată să fie și un bun ascultător, care să ia în considerare și punctele de vedere ale celorlalți, de care să-i pese pentru că provine dintre ei, un om care se face auzit de toți ceilalți făra a fii nevoie să țipe, părând uneori ușor isteric. Adică un altfel de lider politic, altul decât ce am văzut până acum, un om al lucrului bine făcut, pentru noi toți și nu doar pentru o gașcă de mafioți pe care, încet-încet, îi vezi cum au început să definească într-un alt fel independența Justiției.

Și uite cum o parte însemnată din întreaga noastră națiune pare că își dorește un alt tip de om politic. Un simplu om al lucrului prost făcut. Unul ca acela care reușește cu mare ușurință să nu evite conflictele între mesajele politice, atât prin propriile acțiuni sau mai bine spus prin propriile cuvinte cât și prin expresia feței și a gesturilor sale, iar toate acestea dacă încercăm într-un moment de maximă indulgență să ignorăm deciziile politice prin care de multe ori l-am văzut intrând în conflict cu propriile lui informații, afirmații si fapte. Un om politic care după primele lupte se clasează în fruntea obțiunilor unui electorat ce-mi pare total dezimformat de tot ce este în țara asta, un electorat care pare că preferă veșnica sărăcie a stângii și care confundă într-un mod îngrijorător noțiunea de vot rațional cu cea de vot pasional.

În schimb ce mă face să fiu încă optimist este faptul că sunt destul de mulți și aceeia care doresc în fruntea țării noastre un om politic drept, altul decât acela care spune mereu același lucru, cu aceleași clișee și lucruri banale, pe un ton arogant subapreciindu-și nejustificat adversarul, părând de multe ori copleșit de o veșnică stare de nervi ce îi conferă o aură de isterie permenentă. Și cred ca sunt poate la fel mulți și aceia ce nu își doresc un om de stat nevalidat până acum de votul uninominal real, care până acum a fost doar candidat sub tot felul de alianțe, bazate numai pe interesele personale ale unor falși lideri politici și în nici un caz pe o viziune politică doctrinară, care intr-un fel sau altul l-au protejat de o imagine reală ce l-ar fii stopat de mult în ascensiunea lui politică de până acum, chiar votându-l de câteva ori, ignorând totodată rubedeniile cât și grupurile de interes din care provin ei și toți susținătorii domniei sale. Așa-zași lideri politici pe care timpul îi va arunca în coșul de gunoi al istoriei și care după ce au primit votul a o parte însemnată a acestei națiuni în semn de recunoștință îi vezi cum se prezintă în tot felul de conferințe de presă făcute la comanda unor moguli de carton direct interesați de evoluția lor, cu informații false, mincinoase, incorecte, unele neverificate și cu multe lacune în planul final, plan pe care îl descoperim ulterior datorită unora încă independenți ca fiind altul decât cel care ar trebui să urmărească interesul național, în adevăratul sens al cuvântului, ci doar interese personale ascunse de ochii lumii și care din când în când mai ies la iveală cu ajutorul unora bine intenționați din presa autohtonă.

Acesta este și motivul pentru care nu voi vota niciodata un politruc politician care aproape întotdeauna se arată surprins de rezultatul propriilor lui decizii și care necunoscând bine subiectul intră în retorica adversarilor fără argumente, folosind vechiile lui clișee unele chiar copiate de la predecesorii săi, în unele cazuri chiar foști condamnați și alții deja suspectați de grave fapte de corupție, creându-și imaginea unui papagal vorbitor sau a unui deja celebru personaj din desenele animate, care ne face din când în când să râdem, dar nu cu râsul nostru al unora fără grija zilei de mâine.

Toate acestea mă fac să spun în completarea celor de mai sus, pentru a nu știu câta oară, că nu merită votat acel politician care se apără, atacând în exces, atât prin propriile afirmații cât și prin anumiți interpuși, ascunși sub beneficiile unor trusturi de presă construite din bani murdari, numai prin tactica bluff-ului și care își amenință sub diferite forme adversarul cu acțiuni nefavorabile ce nu mai pot fii puse în practică, arătândune încă o dată că este simbolul lucrului prost făcut.

Și uite așa sper că peste puțin timp, că doar… puțin timp a mai rămas, vor fii mai mulți aceia care vor conștientiza că rezultatul adevărului regăsit în marile dezamăgiri ale vieții politice sunt de multe ori generate de ignorarea faptului că purtarea din trecut este cea mai de încredere prezicere a purtării din viitor.

Încă sper că vor fii mulți cei care își vor răspunde singuri la întrebarea: cum este posibil ca un om politic dezvoltat într-o organizație cu structuri mafiote, dovedite, să devenină un simbol al corectitudinii și al independenței justiției, chiar dacă în anumite cazuri ar avea studii de drept, atâta timp cât faptele lui ne arată cu totul și cu totul altceva? Totodată cred cu toată convingerea că, în ceea ce privește omul politic care vrea să ne reprezinte în cea mai înaltă funcție de stat, cum ar fi președinția acestei țări, nu putem să ignorăm trecutul acestuia, pentru că ar însemna să ignorăm viitorul unei națiuni pe care o iubim și pentru care merită să ne alocăm câteva minute odata la destul de mulți ani, pentru a ne alege președintele printr-o participare la vot într-un număr cât mai mare. O participare la un vot care să acopere lipsa de informare a celor care încă sunt victimile manipulării unor grupări politice mafiote, reclădind împreună o Românie a lucrului bine făcut, printr-o reală revoluție a bunului simț și nu doar una ce o regăsim invocată numai în anumite sloganuri politicianiste.

One Response to Lista candidațiilor – drumul spre finală!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*