Un „sumo” al vorbelor fără greutate…

S-a trezit și el vorbind… Așa, ca după o masă copioasă. Iar cu resturile de mâncare încă nemestecate printre dinți a mormăit a vorbe de înțelept. Politic. Că așa e la noi, toți cei ce au „adulmecat” „meniu”-ul pușcăriilor (recte, Adrian Năstase) sau măcar a aresturilor DNA (aici, lista e mai lungă, cât o zi de post!), ori fie au avut doar calitatea de „reținuți”, se trezesc mari cugetători.

Or, după ce a trecut și el pe la DNA pentru un presupus rasol cu voturi la Referendumul din 2012, fostul ministru Teodor Atanasiu avea ceva de spus. Și, cu un aer de aristrocat (al blidelor) a cugetat: „La noi, politica este un ciolan!”.

Ei, dar chiar așa să fie?! Noi credem că nu! Nu, nu e nicidecum „un ciolan”, e ditamai fleica. Vorba aceea, pentru un ciolan nu s-ar strânge nici măcar câinii în față, la măcelărie. E drept, fleica devine, la sfârșitul unui mandat, un biet ciolan cu resturi de zgârciuri atârnând de el precum balele celor ce se trezesc a cuvânta după ce au tot smuls cu boturile lor nehămesite din ceea ce a fost odinioară o halcă. Rămâne doar un ciolan cu zgârciuri și, dacă tot e un ciolan deja ros, poate fi azvârlit țării. Să-și tragă norodoul, la focul iute al promisiuniilor, de o ciorbă electorală. Iar noi rămânem alți patru ani cu restul de ciolan, în vreme ce „aleșii” își dau iar la gioale să-și ia porția nouă de fleică.

Iar dacă fostul ministru se oprea cu „meniul” politic aici, mai era ce era! Dar a continuat să-și exprime nemulțumirea (pesemne, terminase de mestecat și ultimele îmbucături!). Așa că s-a arătat supărat și de felul în care trebuie să alerge ei, parte a clasei politice, după „ăla”, primul care a șterpelit ciolanul, să facă gălăgie să primească și ei ceea ce ar merita de drept.

De fapt, ca vicepreședinte al PNL, Atanasiu propune, iată, primul amendament la fleica puterii. Să stea cu toții la un loc, să-l împartă civilizat, să ia și acasă (clasa politică), să nu mai alerge, „balcanic”, unii după alții. Că doar suntem în Europa, nu?!

Iar cu gândul pesemne tot la bucate, Atanasiu și-a continuat „filosofia”, lăudând conceptul politic din Germania. Unde „ăia” nu se bat pe ciolan, ci împăturesc puterea într-o „plăcintă cu mere care se împarte frumos în feliuțe”. Și din care, să vezi minune europeană!, „fiecare se hrănește până la următoarele alegeri”.

Or, de ce să mai se ostenească ei cu atâtea ture în jurul puterii. Adicătelea, ia să vină vasalul opincă să pună puterea pe masă, ba, să o și împartă celor ce îl conduc vremelnic. Că ei sunt deja prea ostenți de atâta… putere. De alergat după putere, că de mestecat la ciolan nu se plâng ei! Că de mai bine de două decenii tot aleargă unii după alții și au mai îmbătrânit. Și nu, nu-i dor gingiile ori dinții cariați de nesimțire politică, îi dor alte cele. Și precum jivina bătrână și puturoasă, ar mai sta și ei jos, lângă blidul în care țara să le pună „plăcintele”.

Dar poate domnul vice de Alianță de CioLaniadă ar trebui să verifice „plăcintele” cu pricina. Să nu fie carecumva cu niște răvașe prin dânsele. Nu de la DNA, ci de la popor!

Și apoi, dacă puterea e „doar un ciolan”, ce sunt ei în piftia ei de politică dacă nu niște zgârciuri?! De la urechi de vieri politici la șoriciurile groase de sub obraz…

Și poate, da!, comparația cu miticul ciolan nu e chiar așa nimerită! Mai degrabă, ăștia trag la putere precum boul la lucernă. Or, când dobitoaca bagă prea mult în burtă, mai și crapă. Electoral, desigur!

P.S.:

Acesta este dară mărețul concept politic pe care ni-l propune PNL?! Pentru asta s-au dedat la cotețul budogului PDL? Pentru înlocuirea „conceptului” de ciolan balcanic cu rafinata plăcintă germană? Deh’, atât au înțeles, atâta pot! Adică tot ce le dictează mațele…