Diaspora… Unde eşti?

Cu ceva timp în urma citeam un articol în care se prezentă opinia nefavorabilă a unor politicieni despre diaspora românească! Din capul locului, consider că diaspora nu este o etnie aparte, este parte din naţiunea română! Şi aşa trebuie să fie! Adevărul este că politicienii sistemului statal oligarhic, se tem de această diasporă, întrucât nu sunt controlabili, nu pot fi uşor manipulaţi, precum cetăţenii din ţară. În schimb funcţionează, dezinformarea şi dezbinarea.

Diaspora romană reprezintă un potenţial de aproximativ trei milioane de votanţi şi tot atâtea voturi… Fie că sunt rezidenţi, fie că sunt doar temporar la muncă, aceştia nu sunt deloc o cantitate neglijabilă. Voturile lor ar putea fi decisive în orice confruntatre electorală! Prin urmare, iată teama politicienilor din sistem! Dar, realitatea este un pic diferită decât statistica. Diaspora nu este unită, nu este coagulată şi este, prin urmare, vulnerabilă. Vulnerabilă la dezinformarea aplicată de cei de acasă şi la dezbinare… Ei nu sunt informaţi obiectiv asupra problemelor de acasă, unii primesc informaţii contradictorii, alţii selective, trunchiate, pe care le consideră suficiente pentru a-şi contura o idee de ansamblu despre ceea ce se întâmplă acasă, despre umilinţe şi denaturarea libertăţilor cetăţenilor din ţară, despre jaful economiei naţionale şi despre genocidul naţiunii romane. Prezenţa lor la vot este de regulă sub medie, uneori sunt total dezinteresaţi şi de-a dreptul scârbiţi de societatea de acasă, de sistemul nostru politic.

Totuşi, adevărul este că noi cei de acasă avem mare încredere în cei din diaspora, avem nevoie de românii de acolo. Şi pentru noi diaspora este o forţă, numai că nu ştim ce anume poate să-i determine pe mebrii ei să se unească şi să sprijine o mişcare de opoziţie puternică şi dinamica…

A crea o opoziţie autentică în diaspora ar fi, cred, cea mai mare lovitură aplicată sistemului politic. A se revedea opoziţia faţă de statul comunist, din epoca Ceauşescu, cu gruparea “Europa Liberă”… Opoziţia unită din diaspora are libertate de mişcare, membrii ei pot fi spionaţi/supravegheaţi mult mai greu, nici din punct de vedere al finanţelor nu ar sta foarte rău… Totul e să aibă determinare, să aibă chemare să ajute Țara mamă, pe copii, nepoţii sau rudele lor grav lovite de acest sistem politic distructiv şi haotic, să reabiliteze istoria şi tradiţiile noastre şi, poate nu în ultimul rând, să facă front comun cu opoziţia, cea care este activă, din ţară. Un alt exemplu, îmi revine în minte, este şi gruparea francezilor din Anglia, pentru eliberarea Franţei de nazişti, constituită în anii ’40 şi care acţiona în Franţa, dând lovituri grele, regimului de ocupaţie! Acum, sigur voi fi contrazis de unii, cum că, nu ne putem întoarce la anii din urmă. Nu, dar putem extrage din acele perioade faptele care au dus la înlăturarea unor sisteme dictatoriale ireversibile…

Cei din diaspora au privilegiul de a vedea cu ochii lor funcţionând o societate normală, cu civismul ei, cu libertăţile cetăţeneşti recunoscute, cu instituțiile staului care funcţionează pentru oameni şi nu pentru grupuri de interese, iar în acest sens ştiu ce anume trebuie să ceară politicienilor nostri! Ştiu să facă diferenţa între un stat oligarhic, condus dictatorial de către clanuri mafiote, şi un stat care are la baza principiile respectării libertăţilor cetăţenilor, care recunoaşte cultura şi istoria naţională, care îşi apără suveranitatea şi instituţiile statului de drept.

Pentru noi, cei din ţară, diaspora reprezintă un fel de “Big Brother”, care, prin lipsa sa de acasă, a luat-o razana, iar noi, ceilalţi fraţi, îi aşteptăm întoarcerea, cu nerăbdare şi cu încredere. Nu ar trebui să mai existe nici un dubiu faţă de regimul actual din ţară! România este condusă de un sistem de găşti mafiote, de o dictatură politică, la nivel instituţional! Cine încă nu este convins de asta este invitat să revină în ţară, două-trei luni, să încerce să trăiască aici, să se angajeze, să plătească taxe şi să-şi crească copii aici, în România, şi atunci va simţi pe propria sa piele ce înseamnă să fii român umilit la tine acasă…

Spuneam de diferenţele de opinie între noi cei de aici şi cei din diaspora. Păi, şi noi cei de acasă suntem „fracturaţi” încă în suporteri/adepţii unor politicieni dar şi în opozanţii lor. La noi funcţionează dezinformarea şi manipularea în formele cele mai extreme, de la instituții şi până la oameni cu funcţii şi putere politică… Atunci este normal să avem o infinită varietate de opinii şi de oameni indecişi, o masă de oameni năucită (şi menţinuţi aşa de sistem) de grijile vieţii cotidiene, cu taxe şi preţuri duse la extreme şi cu salarii ţinute de acest stat, la nivelul cel mai de jos. Atunci tabloul este conturat perfect…

Mintea unora numai la aspectele politicului nu stă, nici să poată discerne binele de rău şi nici ticălosul de omul corect şi cinstit! Prin urmare, oriunde în altă ţară din Vest, avem o altfel de ordine, de societate civilizată, care ştie să respecte munca, profesionalismul, care-şi respectă semenii, de la o infrastructură care se modernizează mereu şi până la utilităţi şi servicii care mai de care mai facile vieţii omului de rând. În Vest, totul se bazează pe civism, pe cultură, bun-simţ şi bună creştere, totul către o societate prosperă… Evident, sunt şi acolo derapaje, dar în mare parte se auto-reglează, se corectează din mers…

Revenid la diaspora noastră, aş vrea să cred că aceste considerente nu sunt doar ale mele personale, ci pot fi ale multor altor romani… Nu aştept să fim salvaţi de diaspora, dar cred că sprijinul ei ar fi decisiv pentru reintoarcea Ţării la principiile sănătoase ale unei societăţi normale şi mai cred că noi toţi avem această obligaţie, fie că suntem de aici, din ţară, fie că suntem din diaspora. Nu putem accepta la nesfârşit, o politică infracţională. Nu putem accepta la infinit, o cârdăşie a găştilor din partidele politice, puse pe căpătuială cu orice preţ. Nu mai putem fi de acord cu vânzarea ţării şi a tuturor bogăţiilor sale.

Avem o ţară bogată (încă mai avem!) şi atunci de ce să mai permitem ca o mână de oameni aflaţi într-un joc murdar de jefuire a ţării, a fiecăruia dintre noi, să își facă de cap?! Dacă plătim taxe şi preţuri exprimate în euro doresc şi infrastructura modernă şi utilităţi de calitate, un învăţământ performant, o asistenţă medicală de calitate, o salarizare la nivelul preţurilor, pentru a putea trăi decent, noi şi familile noastre. Prin urmare, atât diaspora, cât şi noi, cei din ţară, trebuie să coagulăm o opoziţie adecvată, reală şi pragmatică. Și noi ne dorin o civilizaţie precum în Germania, Franţa sau Anglia, pentru că tot avem preţuri echivalente cu aceste ţări, de ce să nu avem şi o societate normală ca şi a lor?

Ştiu, există probleme specifice şi pentru cei plecaţi, şcoli în limba română, cărţi şi literatură română, și poate că nu în toate acele ţări, cu rezidenţi români, ei beneficiază de anumite drepturi. Dar, dacă nu ai baza asigurată în ţară, un guvern cu aplecare pentru cetăţeni, pentru nevoile acestora, cu o politică externă şi o diplomaţie sănătoasă, atunci nu poţi cere altora ceea ce nu ai la tine în ţară! Pentru că şi străinii ne judecă după sistemul nostru politic.

Astăzi, nu mai putem ascunde sub preş mizeria noastră, rufele murdare care se văd public, de la Est la Vest. Acest sistem politic ne discreditează pe noi toţi, indiferent unde ne aflăm! Prin urmare, putem pune întrebarea: „Diaspora – unde eşti tu, oare?”