Un punct de vedere la articolul „Se împlinesc 500 de ani de la înfrângerea lui Gheorghe Doja, la porţile Timişoarei” (15.07.2014, adevărul.ro)

În condiţiile expuse în articolul referitor la martirizarea lui Gheorghe Doja, pun întrebarea cu ce temei moral solicită, în prezent, reprezentanţi ai etniei hungariene, din România, respectiv din Hungaria, dreptul de a înfiinţa un ținut Secuiesc, autonom, pe teritoriul României?

Pe vremea lui Gheorghe Doja, etnia secuiască avea, din câte cunosc, o limbă, un alfabet, o cultură, precum şi tradiţii specifice. În prezent nu s-au mai păstrat decât o parte dintre tradiţiile specifice. Limbă, alfabet, cultură, şcoli nu mai au (folosind limba hungariană), ci doar anumite tradiţii, care le-au fost specifice secuilor. În aceste condiţii secuii nu mai reprezintă o etnie, ci doar o grupare populaţională, tradiţională, caracteristică, care a fost, în trecut, etnie, dar care nu mai este deoarece a fost asimilată, forţat de către etnia hungariană. Răspunderea morală şi juridică pentru această „crimă etnică” o poartă etnia hungariană şi nu etnia Română , care, în Transilvania, a luptat alături de Gheorghe Doja şi de etnia secuiască, pentru a nu fi, la rîndul sau, anihilată, etnic, prin opresiune şi chiar prin represiune.

Rezultatul a fost acela că etnia română a rezistat cu preţul multor victime, în timp ce etnia secuiască a fost asimilată forţat, în timp, rămânând doar o grupare specific tradiţională, dar nu o etnie. În acest context, a pretinde dreptul, pentru etnia hungariana, de a reînfiinta ținutul Secuiesc, pe teritoriul României, este echivalent cu a permite „criminalului etnic” să preia şi identitatea „victimei etnice”, omorâte că etnie, fapt nu doar macabru, ci şi monstruos, dacă ar fi acceptat, oficial. Problema, în cauza, încă n-a putut fi soluţionată, cum se cuvine, de drept şi moral, datorită infiltrării printre conducătorii României a unor factori de influenţă etnic-iredentistă şi chiar înalt-trădători.

Etnia Română, dacă s-ar preta la o asemenea degradare, ar putea chiar pretinde, cu mai mult temei moral şi de drept, să reînfiinţeze, cu români, ținutul Secuiesc,deoarece a luptat, în Transilvania, alături de Etnia Secuiască, pentru a supravieţui, etnic, în confruntarea cu opresiunea şi chiar represiunea etnică, dezlănţuită de componentă iredentistă a Etniei Hungariane. Etnia Română a reuşit să reziste, în timp ce Etnia Secuiască nu a reuşit şi a fost asimilată. Componentă iredentistă a Etniei Hungariene trebuie să ştie că există, încă, destui patrioţi români , autentici, şi nu fanfaroni, că cei care s-au produs pînă în prezent, în cadrul naţionalismului românesc, patrioţi capabili să contracareze, în mod eficient, atît acţiunile etnic-iredentiste, ameninţătoare, cât şi înalt-trădările unor conducători ai României, corupţi, laşi şi nedemni, care reprezintă de fapt: uscături şi cozi de topor, din „pădurea” etnic- românească.

La nevoie, vom şti să luptăm, ferm, pentru menţinerea integrităţii statale a României, împotriva celor care ne ameninţă, şi care, deja, au anunţat, public, că au în vedere inclusiv nesupunerea civică, sau poate chiar declanşarea unui război civil, pentru a realiza, în acest mod, scopurile lor etnic-iredentiste.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*