De la Belle-Arte la Arte Frumoase!

Prilejuită de aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, expoziţia „De la Şcoala de Belle-Arte la Academia de Arte Frumoase. Artişti la Bucureşti între 1864-1948” reuneşte lucrările profesorilor şi elevilor Şcolii Naţionale de Belle-Arte, instituţie fondată în 1864, la nivel de şcoală secundară, și care și-a dobândit recunoaşterea la nivel universitar în 1931, graţie eforturilor pictorilor Theodor Aman şi Gheorghe Tattărescu.

În expoziţie sunt prezente lucrări ce provin din colecţiile secţiei de Artă Românească Modernă, Cabinetului de Desene şi Gravuri din Muzeul Naţional de Artă al României şi din colecţia Muzeului Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, iar prin lucrările prezente, opere de pictură, sculptură şi grafică, se reface istoria Şcolii Belle-Arte şi implicit cea a fenomenului artei româneşti.

Scenografia expoziţiei poartă practic vizitatorul într-o călătorie în timp, prin ambianţa vechilor ateliere de pictură, sculptură și gravură ale școlii.

Astfel, vizitatorul este întâmpinat la intrare de lucrări din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, caracteristice penelului istoric, nudului și portretului, reprezentativi fiind Theodor Aman şi Gheorghe Tăttărescu. Acestor lucrări li se alătură un „Portret al lui Theodor Aman” (realizat de Alexandru Bănulescu) şi un „Portret colectiv” din anul 1888 al profesorilor de la Şcoala de Belle Arte.

În continuare regăsim o reconstituire a atelierului de pictură al şcolii, cu piese de mobilier din custodia „Muzeului Theodor Aman”, iar ultima sală a expoziţiei redă atmosfera atelierele de gravură. De altfel, aceasta oferă o suită de gravuri şi de lucrări de grafică semnate de artişti prestigioşi, precum Aman, Andreescu, Ion Georgescu, Steriadi, Ressu, Paciurea, Medrea ori Lucia Dem Bălăcescu. Li se alătură mulaje în ghips și capete de expresie, dar şi foaia matricolă a lui Constantin Brâncuşi.

De altfel, înteaga expoziţie urmează o linie cronologică, organizatorii creionând etapele evoluţiei artei româneşti. Cu un început marcat de şcoală franceză, prin Ioan Andreescu („Autoportret” şi „Casă în livadă”).

În „etapa” următoare îl întâlnim pe Ştefan Luchian cu o „Margine de pădure”, urmat de

exponenții generaţiei interbelice. Este punctul în care surprindem conturarea unui specific românesc, prin Theodorescu Sion („Icoană la ţară”) ori compoziţiile lui Sabin Popp. Nu lipsesc nici expresiile estetice, prin „Vânzătorul de covoare” a lui Francisc Siratocu. „Stradă în Balcic” și „Bluză albă” fac trecerea spre lucrările realiste și legătura cu secțiunea de „avangardă”, unde lucrarea suprarealistă „Passivité courtoise” a lui Victor Brauner este flancată de compoziţiile cubiste ale lui Max Hermann Maxy („Portret al lui Tristan Tzara”).

Sunt discrete dar punctuale trimiteri și treceri dintr-o epocă în alta și care dau un caracter remarcabil acestei expoziții aniversare.