(Cu gîndul la Justin Pîrvu)
Privirea Domnului pe toți ne-atinge,
Dar, prefăcuți fiind, n-o sărutăm.
Pe mănăstirea Petru Vodă ninge,
Veniți aici, Iubirea s-o aflăm.
.
Privirea Domnului ne-mbrățișează,
Dar, mîndri lorzi fiind, n-o lăudăm.
În mănăstirea Petru Vodă-i rază
Pîrvu Justin și tot nu-l merităm.
.
Stareț peste tăceri pilduitoare,
Arhimandrit al tainelor de leac,
El, mucenic al Crucii salvatoare,
El, candelă neofilită-n veac
.
A fost să fie peste orice modă
Străjer Cuvîntului, fără arginți,
Slujindu-l din Durău la Petru Vodă,
În țara lui Christos, bogată-n sfinți,
.
Pe care numai Cerul îi mai vede
Jertfindu-se un timp pentru Vecii,
De dragul ierbii ce se tot încrede
În coasa oarbă-a tragicei Pustii.
Lasă un răspuns