„Să trecem Prutul cu mai multă îndârjire!” (2)

– în dialog cu Ana Guțu, doctor în filologie –

– Când retorică antiromânească pierde teren, se recurge la violenţă: agresivitate şi violenţă contra participanţilor la Marşul Unirii de la Bălţi, împuşcarea cetăţenilor civili la punctul de trecere al “vameşilor transnistrieni” ruşi, violarea şi omorârea tinerilor la protestele din aprilie 2010, asasinarea, prin diverse “accidente”, a artiştilor şi intelectualilor unionişti români de-a lungul anilor, invadarea în şcoli, şi/sau expulzarea profesorilor şi a elevilor din şcolile româneşti “moldoveneşti” din Estul Moldovei (Transnistria), arestarea sub acuzaţii false de “terorişti” a elevilor români din Transnistria, existenţa armatei ruşti de ocupaţie din anii 90 până în prezent, în ciuda Tratatului de Retragere semnat la Istambul în 1999 etc. În ce măsură trebuie să inventariem şi să repetăm aceste fapte publicului românesc şi internaţional, pentru a arată cât de “democratică”, este, de fapt, Rusia azi în Republica Moldova?

– Inventarierea o vor face istoricii, această este misiunea lor, eu consider că presiunile Rusiei vor urmă, inclusiv după parafarea şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, deoarece Rusia, în virtutea veleităţilor sale imperiale,  nu doreşte să piardă teren în fostele spaţii sovietice. Important e să fim consecvenţi, demni, să rezistăm şi să ne urmăm destinul european.

– Să revenim la condamnarea comunismului: România a făcut-o în 2006, la fel şi ţările din Estul Europei. R. Moldova a interzis, în 2012, simbolurile “secera şi ciocanul”, sub a căror flamură roşie au murit peste 150 000 000 de civili în toată lumea în regim comunist. Rusia, însă, mai are steaua roşie pe Kremlin şi venerează hoitul lui Lenin, pe post de “Mesia al comuniştilor”. Şi Comunitatea Europeană a refuzat în repetate rânduri să condamne comunismul, cel mai recent în 2010, când România, Republica Cehă, Ungaria, Bulgaria, Latvia şi Lituania au cerut din nou acest lucru. De frică pentru că o să le taie ruşii gazele naturale, dar şi urmare a conlucrării partidelor de stânga din Grecia şi Vestul Europei, au făcut ca occidentalii să respingă iniţiativa. În Londra, în 2011, a avut loc o expoziţie cu chiloţi de damă cu secera şi ciocan pe ei în loc de floricele şi au venit propuneri din SUA să se facă băuturi de limonadă chemate Leninada. Fascinaţia cu dictatorii comunişti a ajuns şi la Casă Albă a lui Obama, unde, în 2009, pe bradul de Crăciun a apărut şi un glob cu faţă lui… Mao Tse Dung (65 000 000 de victime, conform Cărţii Negre a Comunismului). Iar în 2010, în acelaşi an când Georgia a demolat statuia lui Stalin din Groznîi, în Bedford Virginia, americanii i-au ridicat o statuie lui… Stalin, pentru “eliberarea” Franţei (de menţionat că singurii “estici” care au participat, de fapt, la eliberarea Occidentului, a fost armata poloneză din exil, pe care Chrchill a predat-o după război ruşilor; aceştia i-au arestat pe soldaţi şi i-au omorât pe supravieţuitorii luptelor contra germanilor din Franţa şi Italia). Preşedintele Nicolae Timofti a declarat în revista austriacă Die Presse că: “nu există nici o diferenţa între sistemul nazist şi cel sovietic.” Deci cum trebuie educaţi aceşti occidentali că să afle memoria atâtor martiri, pe care ei o terfelesc prin bagatelizarea sau chiar glorificarea ideologiei şi a acţiunilor comuniste?

– Fiind delegat la Adunarea parlamentară a Consiliului Europei  am contribuit la elaborarea raportului şi apoi, prin amendamente votate în plen, la adoptarea în 2010 a Rezoluţiei 1723 cu privire la ”Comemorarea victimelor Holodomorului” – foametei organizate în Ucraina, document în care se face referinţă la foametea organizată din Transnistria în 1932-1933 şi Basarabia în 1946-1947. Deja în 2006 APCE a adoptat Rezoluţia 1486 cu privire la ”Necesitatea condamnării internationale a crimelor regimurilor totalitar-comuniste”. Parcă există un cadru internaţional pentru a realiza demersul în cauza, eu, însă, consider că statele post-comuniste nu au fost suficient de insistente în acest sens. Recent eu şi colegii mei deputaţi din Partidul Liberal Reformator am adresat preşedintelui RM Domnului Nicolae Timofti o scrisoare deschisă, prin care solicităm crearea unui institut de studiere a crimelor regimului comunist. Institutul va avea drept sarcina   elaborarea unui rechizitoriu, în baza mărturiilor vii, documentelor şi dosarelor de arhivă. Rechizitoriul împotriva crimelor comunismului trebuie să fie prezentat într-o instanţa judiciară din RM care să se pronunţe în sensul condamnării regimului comunist pentru crimele comise împotriva cetăţenilor din Basarabia. Deja având un câştig de cauza la nivelul instanţelor naţionale, putem vorbi şi de concertarea eforurilor pe dimensiunea internaţională şi să insistăm la o judecată internaţională care ar condamnă crimele regimurilor totalitare comuniste, aşa precum o recomandă APCE în rezoluţia 1486 din 2006.

– În ciuda rusificării şi a tribalizarii masive aşa-zis “moldoveniste” din Moldova, totuşi, Basarabia dă exemple demne de urmat întregii naţiuni daco-române: Festivalul Limba Noastră Cea Română (devenit fenomen universal în România), Protestele Tinerilor din Aprilie, Podul de Flori din anii ‘90, Marşul Unirii, cel mai mare drapel tricolor românesc din lume desfăşurat la Chişinău. Unde vedeţi redeşteptarea românilor dintre Nistru şi Prut în viitorul apropiat şi depărtat al poporului nostru?

– Consider că redeşteptarea românilor dintre Prut şi Nistru a început încă în anii 1988-89, e un proces continuu, deoarece schimbarea mentalităţilor sociale ne va lua ceva timp. E nevoie de foarte multă lumină, multă carte, multă informaţie. Schimbarea mentalităţilor este inevitabilă odată cu schimbarea generaţiilor şi deschiderea definitivă a frontierelor. Din 2014 cetăţenii RM vor călători fără vize în UE, deci, inclusiv, în România. Sângele se va reamesteca, ad literăm, prin căsătoriile tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului, iar odată cu deschiderea frontierelor li se vor deschide larg ochii şi celor care se încăpăţânează să vadă soarele de asupra capului, tintindu-şi cu obstinatie privirea doar spre bocancii ocupantului.

– Puneţi că să ne daţi un sumar a ceea ce a însemnat 2013 pentru Basarabia şi pentru poporul român în general?

– În primul rând, a fost un an aniversar, s-au împlinit 95 de ani de la Marea Unire din 1918. România a jucat un rol definitoriu în realizarea unui eveniment istoric pentru Republica Moldova – parafarea Acordului de Asociere a RM la UE, Vilnius, Lituania. România a fost şi este mai mult decât ţară-avocat pentru Republica Moldova în sprijinirea parcursului sau european. Integrarea economică şi politică a Republicii Moldova în UE va însemna şi reîntregirea civilizaţiei româneşti. Un alt eveniment important, din punctul meu de vedere, îl constituie hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, în privinţa constituţionalizării Declaraţiei de Independenţa a RM din 1991, document în care se utilizează glotonimul LIMBA ROMÂNĂ. Prin modestă-mi contribuţie, şi anume, sesizarea pe care am făcut-o la Curte la 26 martie 2013, am declanşat un răspuns juridic important – limba română s-a întors din punct de vedere gloto-politic în Republica Moldova.

– Ce înseamnă faptul că limba română este considerată limbă de stat pentru Republica Moldova?

– În primul rând, această consfinţeşte următoarea realitate axiomatică: suntem un popor, avem o istorie comună, avem aceeaşi limbă – limba română, dar, deocamdată, locuim în două state româneşti. Cei care vor continuă să nege acest fapt, din start sunt înregimentaţi fie în tagma celor obscuri la minte, fie în tagma propagandiştilor manipulatori, căci şi de aceştia există destui în RM, din păcate

– Cine au fost promotorii limbii române a Declaraţiei de Independenţa, cărora le rămânem îndatoraţi, şi cine au fost promotorii “limbii moldoveneşti” din Constituţie, care s-au acoperit de ridicol de-a lungul decadelor, până la culminarea în infamă fiţuică de “dicţionar moldo-român”?

– Dintoteauna promotorii şi salvatorii limbii române în Basarbia au fost oamenii de cultură, oamenii luminaţi la minte, scriitorii, poeţii, actorii, profesorii vizionari – adică, filosofii. Providenţă a făcut că textul Declaraţiei de Independenţa  a RM din 1991 să fie ticluit cu mult har. Nici viciosul articol 13 din Constituţie, care este rodul ocupaţiei sovietice, nu a stăvilit adevărul ştiinţific. Nomenclatura comunistă a avut tentacule şi încă le mai are până în ziua de azi. Un imperiu al răului, precum a fost cel sovietic, nu dispare niciodată fără urme. Finalmente, adevărul ştiinţific triumfă, spiritul unui popor învinge, oricât de mari ar fi stavilele ridicate în mod artifical de imperii şi dictatori.

– De la politicieni din Găgăuzia, care s-au născut şi trăiesc în Moldovadar vorbesc numai ruseşte, la ucrainienii din Bucovina de Nord şi Bugeac, diverse autorităţi au continuat că să publice cărţi şi să creeze matricole şcolare unde limba română şi “limba moldovenească” erau considerate limbi diferite, iar vorbitorii lor, drept “popoare diferite”. În ce măsură decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău poate obligă universalitatea limbii româneşti în curiculumurile şcolare şi/sau datele statistice ale densităţii poporului român (acum re-adus sub aceeaşi identitate)?

– Trebuie să spunem foarte clar, din 1991 încoace, nu au existat probleme cu denumirea corectă a limbii în curricule şi manuale, documente ştiinţifice, academice, instituţionale, culturale etc. Minoritarii utilizează intenţionat probleme denumirii limbii în scopuri politice, pentru a destabiliza situaţia din republica, pentru a opri mişcarea RM pe calea integrării europene. Unii din ei sunt cu simbrie din est, nici nu ne miră acest lucru. Dar, atitudinile se vor schimbă, cu siguranţă, odată cu schimbarea calităţii vieţii.

– Mulţi au fost copiii şi adulţii care au fost abuzaţi verbal şi fizic în marşurile unioniste, din Chişinău, la Bălţi, şi în alte locaţii. A meritat suferinţă lor pentru rezultatele din acest an?

– Agresiunile verbale şi de orice alt gen pe motive unioniste sau lingvistice nu sunt o noutate în RM. Eu personal am crescut într-un orăşel profund rusificat, şi acum îmi amintesc de certurile pe motive etnice, care izbucneau între elevii moldoveni şi cei ruşi în timpul faimoaselor parade de 1  mai sau 7 noiembrie. Toleranţă şi acceptarea celuilalt este o lecţie pe câte trebuie s-o înveţe mai ales reprezentanţii minorităţilor din RM. Mai ales ei, deoarece noi le-am învăţat limba, chiar dacă ei sunt mai puţini, însă, fenomenul invers aşa şi nu s-a produs în masă, ci doar foarte sporadic. Acum, primind mesaje electronice ameninţătoare la adresa mea, pentru că pledez în favoarea limbii române, identităţii noastre româneşti, stau şi mă întreb: ce s-a schimbat de la ocupaţia sovietică încoace? Mai nimic. Acelaşi nerespect pentru băştinaşi, acelaşi dispreţ. E cazul să fim noi mai demni şi să ne facem respectaţi, prin promovarea valorilor noastre româneşti cu multă fermitate şi caracter.

– În ciuda deportărilor din perioadele ţariste, comuniste şi “democrate” (a la Putin, în Transnistria) de deznaţionalizare românească din Basarabia/Bucovina de Nord Bugeac, şi a introducerii constant de colonişti rusofoni, supravieţuitorii victimelor deportărilor şi a persecuţiilor anti-româneşti făcute de Rusia între Nistru şi Prut, s-au ridicat la înălţimea înaintaşilor lor, prin culminarea legiferării limbii române, că să revină în Basarabia la ea…acasă (la fel că şi tricolorul şi leul monedei). Ce mai trebuie de făcut pentru că Basarabia să re-ajungă în România?

– E nevoie de multă curiozitate din partea românilor de pe ambele maluri ale Prutului. Fraţii, separaţi de un rău, încă nu se cunosc suficient. Să trecem Prutul cu mai multă îndârjire, să comunicăm pe toate căile posibile, să facem astfel că românii din România să aibă cetăţenia Republicii Moldova, pentru a nu le permite comuniştilor şi acoliţilor coloanei a cincea să vină vreodată la putere, să ne dicteze cine suntem şi de unde venim. Lecţia istoriei este una dureroasă, dar ea este o lecţie! Ar fi bine s-o învăţăm şi să utilizăm în mod pragmatic toate oportunităţile, de ordin economic, mai ales, că să unim cele două maluri ale Prutului, pas cu pas, inteligent, ireversibil, odată şi pentru totdeauna.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*