Aflat pe Str. Maria Rosetti, la nr.29, în sectorul 2 al capitalei noastre, Muzeul de Artă „Vasile Grigore” este un „proaspăt” muzeu de secol XXI în peisajul bucureștean. Cu spaţii de expunere pe două nivele, unde piesele sunt dispuse în cele cinci săli, reprezentând şapte secţiuni mari (pictură, grafică, sculptură, artă populară românească şi artă decorativă europeană, orientală şi extrem-orientală), muzeul este un tot ce acoperă dorința de scufundare în atmosfera specifică a unor medii coloristice armonioase. Spaţiile de expunere comunică între ele printr-o scară interioară, pe al cărui palier, o serie de exponate introduc vizitatorul în tematica sălilor în care va păși. Pictorul Vasile Grigore, după ce s-a sfătuit cu sinele său interior, a dezvăluit şi altora muzeul său tainic, comoara tăcută adunată cu multă trudă dar şi bun gust, constituindu-se într-o colecţie care-i poartă numele. Astfel Muzeul de Arta „Vasile Grigore” a fost inaugurat și deschis tuturor doritorilor in data de 25 mai 2004.
„E mai bine să le vadă alții, decât să le păstrez închise, să le privesc numai eu”, a declarat artistul. Donaţia însumează numai în spaţiile de expunere 500 de piese şi ni se înfăţişează ca un ansamblu care vizează treptat aproape toate domeniile artelor frumoase. Colecţionarul-artist nu îşi refuză posibilitatea proximităţii permanente a unui artist de care este fascinat, astfel încât pasiunea sa se îndreaptă spre câţiva artişti de seamă ai picturii, sculpturii şi graficii româneşti interbelice şi contemporane. Dragostea pentru arta populară românească a maestrului şi pasiunea de a aduna obiecte autentice care să ilustreze varietatea motivelor decorative au dus în final la alcătuirea unei colecţii etnografice deosebite, la care au contribuit diferite genuri de artă. Cum a început totul? Cu ani in urmă, pe o stradă de legătură, pe atunci mai discretă, între Ştirbei Vodă şi Calea Griviţei, la etajul întâi al unei case în care arta plastică şi decorativă aleasă, lemnul lucrat, obiectele de cult sau stampele japoneze se găseau, necăutate, ci răsărite şi împlinite acolo, parcă dintotdeauna, într-un decor interior intim, fascinant, de un rafinament cum rar se mai văzuse, prin el însuşi o operă, putea fi întâlnit Vasile Grigore. Colecţia personală a maestrului Vasile Grigore constituia privilegiul celor apropiaţi, singurii beneficiari ai unui tezaur sistematizat şi coerent, ce prinsese contur pe pereţii atelierului său. Tot prin străduinţa acestui mare colecţionar a fost găsită şi amenajată actuala clădire cu spaţii de expunere ofertante. Legătura cu arta universală este subtilă, discretă şi întotdeauna văzută din perspectiva artei româneşti.
În selecţia de stampe japoneze, între care se numără artişti celebri din „Ţara Soarelui Răsare”, se poate observa puterea revelatoare a liniei, la fel ca în cazul graficii româneşti. Pictate manual sau imprimate, piesele de porţelan de provenienţă japoneză sau chineză se constituie ca un remarcabil ansamblu care impresionează printr-o cromatică strălucitoare şi preţiozitate a suprafeţelor pieselor. Ceramica englezească de tip-Delft, faianţa germană, rusească şi franceză nu sunt decât câteva din nenumăratele tipuri realizate, prezente în colecţie. Pe aceeaşi linie a obiectelor de „uz casnic” se înscriu şi piesele de metal, gravate, ciocănite, poansate sau perforate. Cu o cromatică armonioasă, covoarele orientale de rugăciune, de o rară poezie si distincţie revin ca o realitate istorică în aproape toate sălile muzeului. Marchetate, intarsiate sau pictate, exemplarele de mobilier oferă indicii despre marea îndemânare şi sensibilitate a ebeniştilor francezi, olandezi sau japonezi. Colecţia sa de discuri, precum şi biblioteca, deasemeni părţi componente ale donaţiei, o completează şi sugerează cu mare acurateţe care sunt direcţiile care l-au influenţat pe artist şi pe colecţionar în acelaşi timp. Pentru fiecare dintre cele şapte secţiuni ale colecţiei, de la pictură şi grafică până la stampe japoneze, de la icoanele românesti pe lemn şi pe sticlă până la covoarele orientale, biblioteca a fost în permanenţă pentru maestrul Vasile Grigore un instrument de îndrumare în demersul său artistic. Părea că tradiţia marilor noştri colecţionari a apus. Maestrul demonstrează contrariul şi aceasta într-o manieră excepţională.
Prin opera sa şi prin ctitoria din str. Maria Rosetti 29, Vasile Grigore se înscrie în marea artă contemporană a veacului nostru. Admirabil desenator şi sensibil colorist, Jean Al. Steriadi ar fi fost un posibil exemplu de urmat, dar nu a încercat niciodată să-şi impună punctul de vedere, stimulând dimpotrivă incursiunile personale ale studenţilor săi. O cu totul altă structură prezenta Rudolf Schweitzer-Cumpăna, în a cărui desen viguros răzbăteau accente expresioniste. Mai erau Pallady, Petrașcu, Iser Steriadi, Catargi, Tonitza, Ciucurencu, Baba, Popescu-Negreni, etc. Samuel Mützer ştia să încurajeze căutările studenţilor şi, fară să le impună propriul canon reuşea, ca şi Steriadi de altfel, să intreţină o anume sensibilitate de tip impresionist. Dimpotrivă, Simion Iuca, profesorul de gravură, cultiva disciplina studiului riguros, criteriile observaţiei atente şi transpunerii exacte fiind pentru el criterii de profesionalism. Începând din anul IV, dorinţa de a se consacra picturii a justificat trecerea la secţia de specialitate, în atelierul condus de Ion Marsic. Sub discreta sa îndrumare, talentul lui Vasile Grigore a evoluat, fără convulsive căutări, spre o timpurie maturizare. Se poate spune că, în iulie 1959, când Vasile Grigore absolvea Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, el era un artist format. Aşa cum avea să observe şi Alexandru Ciucurencu, căruia i-a fost asistent între anii 1963-1970, pictura sa era, încă de atunci , „expresivă, simplă şi clară… o pictură luminoasă, senină”, născută dintr-o „inteligentă observare şi interpretare a vieţii”. Preferinţa pentru compoziţiile aerate, cu puţine, dar bine definite forme, l-au impus de îndată atenţiei, lucrările sale fiind întâmpinate cu elogii din partea criticilor de artă şi stăruitor dorite de către colecţionari.
Pictorul și colecționarul Vasile Grigore a fost unchiul premierului Adrian Năstase. Istoria sa începe cu anul 1935, când se naşte la 27 ianuarie, în Bucureşti, ca al-12-lea copil al unei familii de muncitori; mama – casnică, iar tatăl tinichigiu la CFR. În perioada 1946 – 1963 îşi petrece copilăria în oraşul natal, unde de altfel urmează cursurile primare, dar şi pe cele liceale. Învaţă la Liceul „Aurel Vlaicu” din Bucureşti. În anii 1953 – 1959 se pregăteşte pentru concursul de admitere la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, clasa de compoziţie şi dirijorat. Dar – așa cum este soarta câteodată – se decide în ultima clipă pentru Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde este admis și pe care îl termină în 1959. De la muzică trece în universul multicolor al artelor plastic. Aici studiază sub îndrumarea profesorilor Rudolf Schweitzer Cumpăna, Samuel Mützner şi Ion Marşic. La final (1959 – 1961) este numit, prin repartiţie, profesor de desen la Liceul „I. L. Caragiale” din Ploieşti, post ce fusese deja ocupat de nepoata directorului. Ca urmare se angajează tehnoredactor la „Editura Tineretului”. Aici are prilejul să cunoască mari personalităţi ale culturii româneşti ca Tudor Arghezi, George Călinescu, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Petru Comarnescu, Miron Radu Paraschivescu şi M. H. Maxi – la acea dată director al Muzeului de Artă Blidaru, Gheorghe Matei, Petre Oprea, dar şi pe cunoscutul rameur şi colecţionar Ilie Mirea. În 1961 primeşte bursa „Frederic şi Cecilia Stork”. Perioada 1961 – 2005 este cadru didactic la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (astăzi Academia de Artă) din Bucureşti, fiind în timp preparator, asistent, lector, conferenţiar şi profesor universitar. În 1998 îi apare la editura ARC 2000 lucrarea „Scrieri despre artă”. În anul 2003 donează statului român colecţia sa de artă, formată din pictură, sculptură, grafică, artă europeană, artă orientală, extrem-orientală, artă decorativă, circa 600 de obiecte. În anul următor 2004 se deschide Muzeul de Artă „Vasile Grigore – pictor şi colecţionar”, în strada Maria Rosetti, nr. 29, Bucureşti. În 2005 i se conferă titlul de ,,Profesor doctor Honoris Causa” al Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti.
De-a lungul carierei sale primește numeroase premii şi distincţii, precum: În 1961 primeşte bursa „Frederic și Cecilia Storck”, în1963 – Premiul III pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici din Romania; 1966 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Republicii Socialiste România; 1969 – Premiul pentru arte frumoase la Expoziţia Internaţională de la Szczecin-Polonia; 1983 – Premiul criticii de specialitate acordat de Uniunea Artiştilor Plastici din România. – Premiul „Arta pentru pace ”, acordat de Centrul Cultural „Caravagio”- Italia; 2002 – Ordinul Naţional Serviciul credincios în grad de Cavaler; 2005 – Asociaţia Română pentru Patrimoniu îi conferă diploma de excelenţă în semn de recunoaştere a valorii operei culturale şi pentru crearea Muzeului de Artă „|Vasile Grigore – pictor şi colecţionar”. Ca expoziţii personale avem: 1963 – Galeria Simeza, Bucureşti; 1965 – Hotel Internaţional, Mamaia; 1966 – Galeria Orizont, Bucureşti; 1968 – Sala Dalles, Bucureşti; 1969, 1973, 1974 – Teatrul de Comedie, Bucureşti; 1970 – Expoziţie personală în cadrul primului simpozion „Lascăr Vorel” – Galeria Apollo, Bucureşti. – Galeriile de Artă, Bacău; 1975 – Muzeul de Artă, Iaşi; Muzeul de Artă, Timişoara; 1975,1978 – Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti; 1975,1982 – Muzeul de Artă, Constanţa; 1979 – Muzeul de Artă, Cluj-Napoca; 1982 – Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti; 1985 – Retrospectiva de pictură şi desen, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani – Sala Dalles, Bucureşti; 1987 – Expoziţie personală în cadrul manifestărilor dedicate celei de-a 30-a comemorări a sculptorului Constantin Brâncuşi, organizată de muzeele de artă din Târgu Jiu şi Craiova; 1989 – Institutul Italian de Cultură, Bucureşti; 1991 – Galeria Dominus, Bucureşti; 1992 – Expoziţie personală ce inaugurează Fundaţia de Artă şi Cultură „Elias” – Viena. – Cercul Militar Naţional Bucureşti; 1993 – Muzeul de Artă, Craiova. – Muzeul de Artă, Tulcea. – Fundaţia Mérieux – Annecy, Franţa; 1995 – O amplă expoziţie retrospectivă a pictorului Vasile Grigore, Muzeul Naţional de Artă al României; 2005 – Expozitie retrospectiva ,,Un artist al culorilor” la Palatul Parlamentului – Sala de expoziţii „Constantin Brancuşi”; 2010 – Expozitia aniversara Vasile Grigore – 75 organizată de Muzeul de Artă Vasile Grigore – pictor şi colecţionar în colaborare cu Academia de Studii Economice Bucureşti; 2012 – Expoziţia „Vasile Grigore” în colaborare cu Primăria sectorului 2 şi colecţionari particulari din Bucureşti, la galeria „Dialog”.
Au fost și participări la expoziţii colective şi de grup în ţară: 1957 – 1993 – Participă la majoritatea expoziţiilor de artă plastică regionale, naţionale, bienale şi anuale, organizate de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, municipiul Bucureşti şi Uniunea Artiştilor Plastici; 1963 – Muzeul de Artă, Craiova; 1964 – Centenarul Institutului de Arte Plastice „Nigolae Grigorescu”- Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, Bucureşti; 1967 – „Flori”- Galeria Orizont, Bucureşti. – „Opere din colecţia Ilie Mirea”, Muzeul A. Simu; 1969 – Galeria Apollo, Bucureşti; 1970 – Sala Forum, Arad. – „Arta portretului” – Galeria Apollo, Bucureşti. – „Opere din colecţia Ilie Mirea”- Muzeul de Artă, Galaţi; 1975 – Muzeul de Artă, Galaţi; 1976 – Muzeul de Artă, Oradea. „Opere de artă din colecţia ing. prof. Nicolae Bărăscu” – Atheneul Român, Bucureşti. „Arta portretului”- Galeria Simeza, Bucureşti; 1977 – Expoziţie de desen şi guaşe-Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti; 1977,1980, 1983 -„Balcani-zonă a păcii şi înţelegerii între popoare”, expoziţie internaţională de pictură, sculptură şi grafică-Sala Dalles, Bucureşti; 1978 – 1981 -„Pontica”, Muzeul de Artă, Constanţa; 1988 – Galeriile de Artă, Deva, 1991 -„Pictori români contemporani”, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca; 2009 – mai „Maestrul şi discipolul”, Vasile Grigore, Sorin Adam: galeria „Asociaţii Tempea &Deac”, Bucureşti 2010 – martie, „Darul maeştrilor” – Curator: artistul plastic Marilena Murariu/Galeria de Artă a Municipiului București; 2010 – mar/ apr – Expozitie de grup (Vasile Grigore, Traian Brădean, Augustin Costinescu, Sorin Adam),Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional.
Au fost și numeroase participări la expoziţii de artă plastică românească în străinătate: 1965 – Budapesta-Ungaria; 1966 – Novi Sad, Zagreb, Belgrad-Iugoslavia; Londra-Marea Britanie; 1968 – Menton-Franţa; Ruse-Bulgaria; Moscova-URSS; Praga- Cehoslovacia; 1969 – Köln, Lüdenscheid-RFG; Torino, Roma-Italia; Tel Aviv- Israel; Helsinki- Finlanda; Viena- Austria; Szczecin-Polonia; Beirut- Liban; Rijeca, Skopje-Iugoslavia; 1970 – Torino-Italia; Nepal-India; 1972 – Bamberg, Friebourg-RFG; Varşovia-Polonia; Palma de Mallorca- Spania; 1973 – Washington, Chicago-SUA; Atena-Grecia; Bagdad-Irak; Sao Paulo, Curitiba, Brasilia- Brazilia; Santiago – Chile; Caracas- Venezuela; Lima-Peru; Austria; 1974 – Québec-Canada; Glasgow-Marea Britanie; Atena-Grecia; Phenian-R.P.D. Coreeană; Damasc, Alep-Siria; Teheran-Iran; Tunis-Tunisia; Cairo-Egipt; 1975 – Rawalpindi, Peshawar, Karachi-Pakistan; Leverkusen-RFG; Lisabona-Portugalia; 1977 – Havana-Cuba; Varşovia-Polonia; Berlin-RDG; Copenhaga- Danemarca; Cairo-Egipt; Lisabona-Portugalia; 1978 – Teheran-Iran; Amiens-Franţa; Praga, Kosice-Cehoslovacia; Ankara-Turcia; 1979 – Khartoum-Sudan; Bratislava-Cehoslovacia; Szczecin-Polonia; Moscova-URSS. – Expoziţie de pictură românească contemporană itinerantă în mai multe state africane. -„Portretul în pictura românească contemporană”, Moscova URSS. -„Peisajul în pictura românească”, Praga-Cehoslovacia; 1980 – Liége-Belgia; Roma, Bari, Mantova, Perugia, Napoli-Italia; 1981 – RFG; 1982 – Expoziţia internaţională „Arta contemporană”, Salzburg-Austria; Praga-Cehoslovacia; 1983 – Salzburg-Austria; Roma-Italia; 1984 – Expoziţie internaţională Cannes sur Mer-Franţa; Lisabona- Portugalia; 1985 – Moscova-URSS; Stuttgart-RFG; 1986 – Bienala internaţională de artă, Ankara-Turcia; Londra-Marea Britanie; Lisabona-Portugalia; 1988 – Berlin-RFG; 1989 – Lisabona-Portugalia; Madrid-Spania; 1992 – Viena-Austria; 1993 – Argentan-Franţa; 1994 – Festivalul de artă şi cultură românească, Singapore; 1994 Sofia – Bulgaria. 2010; Expoziţia inaugurală ,,Semn şi abstracţiune în pictura românească postbelică”, Galeriile Coral Plaza –Tulcea.
În evoluţia picturii româneşti contemporane, Vasile Grigore se manifesta printr-o muzicalitate şi o melancolie de rară savoare, prin culoare şi desen, izvorâte dintr-o autentică plenitudine sufletească, în care nici o tuşă colorată nu este gratuită, nici un semn grafic nu este întamplător. „Grigore este un colorist care refuză disonanțele, deși tonalitățile sunt adesea contrastante. Difuziunea în lumină a tonului local le face aparent opozabile, astfel încât negrul și albul se solicită contrapunctic. Tonalitățile pure se îngemănează melodic, într-o ritmicitate continuă. Liniile apăsate ale unui desen infuzat în culoare, sparg fără să distrugă liniștea împăcată a tonalităților calde. Ele se înscriu în întinderea nedefinită a petecelor de culoare, ca niște rapeluri directe la realitatea figurativă a lumii exterioare; culoarea se menține în permanență în perimetrul subiectiv al metaforei.” (Octavian Barbosa).
„Vasile Grigore este unul dintre cei mai importanți artiști din perioada modernismului românesc, ce a făcut parte din avangarda anilor ’70, dintr-o generație de artiști care au încercat să iasă din dogmele proletcultismului.” (Petru Lucaci). „O pictură expresivă, simplă și clară.”(Alexandru Ciucurencu, în 1963). „Pictorul are darul sintezei, al echilibrării contrastelor. E un liric nedisimulat, atras de închegări somptuoase dar, în același timp, un sever cenzor al emoției, un împătimit al studiului posibilităților raționale.În pictura maestrului Vasile Grigore, culorile creează formă și o definesc. Există o oscilație între un mod de abordare abstractă și unul „semifigurativ”, iar armoniile cromatice au o intensitate expresionistă. Vasile Grigore este un descriptiv al naturii, un ilustrator. El subordonează realitatea unei viziuni proprii, o constrânge să se supună ritmicii sale interioare și o recompune în imagini în care apar evidenta lui personalitate și dialogul între el și lumea înconjurătoare.
Artistul face apel la organizarea cromatică a materiei picturale în funcție de contrastul rece-cald, pe care îl rezolvă adeseori în acorduri inedite, iar cromatismul este orchestrat cu o deosebită muzicalitate în armonii ce ating desăvârșirea.”(1982 – C.R. Constantinescu). Pictorul Vasile Grigore a decedat în 2012. Lucrările sale, în afara celor din propriul muzeu, sunt prezente în muzeele de artă din Constanța, Craiova, Galați, Iași, Târgu Jiu, dar și în colecțiile particulare din țară și străinătate. Îndrăgostit iremediabil de culori, pictorul Vasile Grigore a căutat și unduirea formelor în lumină, prin colecțiile sale care îl inspirau și îl făceau să se simtă ca acasă în atmosfera unor țări mai orientale sau mai occidentale decât în țara nașterii sale, pe care a iubit-o și căreia i s-a dăruit pe sine și opera sa: România.