Jurnal de călătorie – cu frații printre frați!

Am primit pentru a doua oară invitația de a participa la Sărbatoarea Zilei Limbii Române din orașul Căușeni, situat in partea sudică a R. Moldova, la circa 50 de km de Tighina ocupată in anul 1992 de Armata a 14-a rusă. În pofida rezistenței exemplare a voluntarilor români, inclusiv a celor din Căușeni și în ciuda faptului că practic voluntarii si milițiile moldovene au respins militar invazia rusească, până la urmă orașul Tighina a fost cedat separatiștilor prin complicitatea directă a decidenților politici de atunci din R.Moldova care nu erau altceva decât slugi preasupuse ale Moscovei. Invitația am primit-o din partea profesorului Valeriu Ostaș care predă limba și literatura română la Liceul Mihai Eminescu și este și Director la Casa Limbii Române din Căușeni. Domnia Sa este unul dintre cei mai buni români pe care i-am cunoscut și un activist fervent pe linia promovarii limbii si literaturii române si a valorilor spirituale ale Neamului Românesc nu doar la Căușeni ci și în alte localitați din R. Moldova , ori de câte ori are ocazia.

Domnia Sa a realizat o impresionată bibliotecă la Casa Limbii Române din Căușeni, iar cu surplusul de cărți aleargă prin satele din împrejurimi și inzestreză bibliotecile școlare din acele localități . Dincolo de faptul că este un foarte bun român și dincolo de activismul său exemplar profesorul Ostaș Valeriu este o persoană extrem de modestă și care a știut să reziste în fața tentațiilor unor funcții politice care i s-au propus de-a lungul vremii. Indrăznesc să afirm cu hotărâre și sunt sigur că sunt în asentimentul tuturor celor care l-au cunoscut, că profesorul Valeriu Ostaș este unul dintre ”miile de Apostoli anonimi ai Românismului și ai Neamului Românesc care lucrează cu succes in provinciile istorice românești situate in jurul României”, în ciuda vicisitudinilor istorice , a ocupațiilor străine și a frontierelor nedrepte impuse prin Dictat! În urma acestei invitații eu am ajuns singur la Chișinău pe 30 august la ora 9.00 dimineața cu trenul ”Prietenia” care venea din București (bizară denumire!, cum așa? Prietenia între Frați? Cel puțin neinspiarată denumirea…). În tren am întâlnit francezi, germani și britanici care din Chișinău au plecat imediat la Tiraspol cu microbuzele. Pe mine m-a așteptat un amic la gară cu mașina și chiar eu am codus doi nemți la autogară și am văzut personal cum s-au suit in microbuzul de Tiraspol.

Ziceau că sunt un fel de observatori și păreau interesați de vizita lui Rogozin la Tiraspol din data de 3 septembrie a.c. Acesta a si pus acolo piatra de temelie a unui spital rusesc. Am avut mai multe întâlniri cu mai mulți amici apoi pe la ora 16.00 am ajuns cu mașina unui prieten la Căușeni unde am fost intâmpinați la sediul Casei Limbii Române de către însuși profesorul Valeriu Ostaș. Acesta ne-a prezentat cu multă modestie impresionantele sale realizări pe linie culturală și spirituală românească, apoi ne-a cazat și ne-a condus la cină. La cină m-am intâlnit cu peste 20 de români venți din diferite orașe ale României. Cu toții erau membrii ale diverselor filiale ale Asociației Culturale ”Pro Basarabia și Bucovina”. Majoritatea aparțineau de filiala Constanța și erau însoțiți de șeful acestei active filiale inimosul domn Cezar Pânzaru. Au mai fost prezenți și șefii filialelor Roman și Huși, precum și eruditul profesor Dicescu – vicepreședinte al filialei Bacău a Asociației Culturale ” Pro Basarabia și Bucovina“. Evident a fost prezent si domnul Marian Clenciu – președintele Consiliului Național al cestui ONG (primul ONG înregistrat în Romania la tribunal în ianuarie 1990 de către foștii refugiați basarabeni și conduși in acea vreme de profesorul Nicolae Lupan și regretatul părinte Vasile Țepordei – cel care în 1940 a fost redactor la ziarul ”Raza Basarabiei” și ulterior din iunie 1941 Director al cotidianului ”Basarabia” – cu certitudine alti doi Apostoli ai Romanismului si Neamului Romanesc).

A doua zi dimineața, pe 31 august la ora 9.00 au început manifestarile cultural – artistice de la bustul marelui poet Alexei Mateevici – autorul poemului ”Limba Noastra” , al cărui text a fost adoptat pentru actualul Imn Național al R. Moldova. Au fost prezenți reprezentanții autorităților locale în frunte cu primarul orașului Căușeni și președintele Consiliului Raional Ion Ciontoloi, dar și mulți elevi, profesori, diverși căușeneni, în total peste o mie de persoane. Din România veniseră cam 25 de persoane. Am fost impresionați plăcut de discursurile autorităților locale care au subliniat importanța sărbătoririi încă din 31 august 1990 a Zilei Limbii Române, dar mai ales poeziile și cântecele interpretate de tinerii și atât de talentații tineri artiști. La ora 11.00 am fost invitați în sala de ședințe a Consiliului Raional Căușeni și după cuvântul de deschidere ținut de către oficialitățile locale ni s-a dat posibilitatea tuturor invitaților să exprimăm câte un gând. Am spus pe scurt că: ”Suntem același Neam, avem același sânge, vorbim aceeași limbă …am fost un singur Popor intr-o singură țară dar în ciuda frontierelor arbitrare impuse prin „Dictat”, noi locuim deja în Patria Noastră Comună – Limba Română” . A urmat un program artistic de excepție cu versuri de Grgore Vieru și muzica compusă de soții Teodorovici . Au interpretat cu dăruire tinerii elevi care au reușit în mai multe rânduri să smulgă lacrimile dar și ropotele de aplauze ale asistenței.

Ne-am despărțit cu ochii umezi de gazdele noastre și cu îmbrățișări frățești. La ora 14.00 am mers la prânzul oferit de Consiliul Raional Căușeni iar dl. președinte Ion Ciontoloi ne-a făcut onoarea să fie prezent. Ne-a mai onorat cu prezența și preotul Cîșlaru. Acesta a vorbit modest dar vibrant despre proiectul demarat la inițiativa sa de a începe construcția unei biserici cu hramul Sfinților Martiri Brâncoveni care face parte deja din Mitropolia Basarabiei și implicit BOR. Auzind despre această minunată inițiativă deja demarată, eu am propus pe loc să dăm exemplu personal și să sprijinim proiectul fiecare după puterile noastre . Am deschis donația cu 200 lei moldovenești, apoi președintele Marian Clenciu a dat 50 de euro și rând pe rând toți românii din grup au contribuit câte 50 sau 100 de lei românești ori moldovenești, după posibilități. Părintele Cîșlaru a rămas impresionat de reacția promptă a celor 25 de români și de solidaritatea demonstrată . Seara a venit la cină dl Tudor Cîșlaru , fratele preotului, un mic om de afaceri și dezvoltator al unor proiecte europene și care a efectuat studiile superioare în România . După cină dânsul ne-a invitat la biroul său unde ne-a servit o mică gustare și un pahar cu coniac de casă.

Printre altele ne-a povestit că muncitorii de pe șantierul bisericii au fost atacați cu pietre de mai multe ori, iar atacatorii erau atât ruși cât și moldoveni ce aparțin de așa-zisa Patriarhie a Chișinăului și a întregii Moldove care este în realitate subordonată Patriarhiei Rusiei(Biserica Rusă de Ocupație). În continuare atmosfera s-a încins iar românii prezenți au început să recite poezii românești , fie să cânte melodii patriotice. Am plecat seara târziu . A doua zi dimineață a urmat o nouă vizită la Consiliul Raional unde președintele consiliului Ion Ciontoloi a prezentat cu modestie proiectele sale de viitor. Apoi a dăruit românilor prezenți câte o sticlă de vin și o cutie de bomboane , după care și-a luat rămas bun și a plecat în România să semneze documentele de înfrățire între orașul Căușeni și orașul Medgidia. Noi am plecat cu un microbuz închiriat în autoproclamata republica moldovenească nistreană și anume în orașul Tighina . Am vizitat puțin orașul. Era curat și peste tot erau arborate steagurile transnistrene, două benzi roșii ce încadrează o bandă verde peste care se suprapun secera și ciocanul. În așteptarea lui Dmitri Rogozin , șoseaua Tiraspol – Tighina fusese proaspăt asfaltată și marcată. Am mers să vizităm Cetatea Tighina construită de Ștefan cel Mare și Sfânt. Am plătit fiecare câte 50 de ruble nistrene (echivalentul a 60 de lei moldovenești) dar am renunțat la serviciile ghidei care vorbea doar rusește și oricum spunea numai minciuni și scorneli.

Am vizitat singuri Cetatea mare și bine păstrată. Evident că nu sepoate vizita chiar tot pentru că o parte importantă este constituită într-u uriaș depozit de muniții al Armatei a 14-a ruse de ocupație . Eu am intrat în vorbă și cu niște localnici care vorbeau românește. Au spus că circa 51 la sutădin populația Tighinei sunt moldoveni, care se tem să vorbească românește ca să nu-și piardă serviciul plus alte consecințe. 20 la sură sunt ruși , alți 20 la sută sunt ucraineni și ceilalți nouă la sută sunt evrei-ruși comuniști. Românii sunt majoritari, chiar în condițiile în care imediat după ocupația rusă din 1992, circa 30 000 de români din Tighina s-au refugiat în R. Moldova iar populatia a scăzut simțitor de la 125 000 la puțin peste 95  000 de locuitori. Ne-am întors la Căușeni în aceeași seară , fericiți pentru vizita la Cetatea Tighinei , dar triști în legătură cu cele auzite . Grupul de români s-a întors în România în aceeași seară . Am rămas incă o noapte doar eu și dl Marian Clenciu – președintele Consiliului Național al Asociației Culturale ”Pro Basarabia și Bucovina“. Pe 2 septembrie la ora 8.30 am participat împreună la deschiderea anului școlar la Liceul ”Mihai Eminescu” din localitate. Am fost martorii unui adevărat spectacol de poezie și muzică pus în scenă chiar de către cei mai micuți elevi. La final am vorbit fiecare dintre noi câte două minute amintind elevilor, părinților și profesorilor ”că suntem cu toții Români” și urându-le să aibă cât mai multe succese în noul an școlar.

Peste tot oamenii ne recunoșteau după accent și intrau în vorbă cu noi știind că venim din România. Un domn de vreo 55-60 de ani care luptase în Transnistria în 1992 ne-a spus: ”Domnilor, Țara asta este condusă de hoți și de tâlhari, care lucrează doar pentru buzunarul lor! Nu le pasă de popor! Sunt niște KGB-iști și niște slugi ale Moscovei : Filatov, Diacov, Lupu , Leancă… iar Ghimpu s-a vândut ieftin mafiotului Vlad Plahotniuc ”spune cu obidă românul nostru basarabean. Ne deplasăm la gară și urcăm in trenul care avea să ne aducă înapoi la București în dimineața zilei de 3 septembrie 2013.

În tren, surpriză!, ne reîntâlnim cu nemții și francezii cu care am fost la plecare și care merseseră la Tiraspol. În plus mai apăruse și un cetățean brazilian , tânăr și șaten, care susșinea că făcuse ”turism la Tiraspol” stârnind hohote de râs printre companionii nemți și francezi. Am ajuns cu bine la București și am reintrat în rutina cotidiană.

Apropos, la Cernăuți , în Ucraina , prin eforturi proprii a apărut în luna mai 2013 magazinul lunar românesc ”Cronici Bucovinene”. S-au tipărit doar două numere. Toată munca editorială este realizată prin efortul voluntar și dezinteresat al unor bravi Români din Cernăuți. Tipărirea a 5.000 de exemplare costă doar 200 euro lunar. Dar iar ne-am poticnit și aici, după ce proiectul demarase deja, din aceleași motive: lipsă de bani și de orice alt suport. Apropos, DACA CINEVA ARE URECHI DE AUZIT, ATUNCI SA AUDĂ!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*