În ultima vreme am tot văzut că apar tot felul de oameni care îl tot comemorează pe Grigore Pintea „Viteazu” şi fac proiecte şi expoziţii legate de 14 august sau 22 septembrie, perioadă în care se presupune că a murit haiducul.
Dacă despre Pintea din Măgoaja unii spun că a fost hoţ la drumul mare, alţii că a fost un haiduc în adevăratul sens al cuvântului, alţii că a fost un patriot, acum apar voci că n-a murit în 14 august, ci în 22 august, alea alea; noroc că „Pintea n-o muritu, num-on ptic s-o hodinitu”. Mai aştept să văd vreun „istoric” care a scoate-o pe aia că de fapt Pintea a fost ungur sau turc, numa’ nu român, aşa cum „Janos” Ioan Bud (fost ministru al Finanţelor în Ungaria între 1924 şi 1928, după ce, în timpul guvernului Istvan Bethlen, fost ministru fără portfoliu la Ministerul Bunăstării şi ca atare preşedinte al Consiliului Bunăstării (1922-1924)) nu ar fi fost român, din Budeşti – Maramureş, ci slovac.
Dacă noi din 2011 şi până azi ne tot zbatem să realizăm ce ne-am propus, doar cu forţe proprii, vin alţii şi încearcă (nu le dăm voie să reuşească) să ne fure ideile şi duc în derizoriu un simbol al Maramureşului, Sătmarului şi chiar al Bistriţei. Printre ei primari, deputaţi, alţi „zoon politicon”, istorici şamd.
Cu toate impedimentele care apar (sabotarea, comasarea şi ţiganizarea – manelizarea acţiunilor, furtul de idei şi locaţii, şamd), inclusiv de ordin financiar, promisiuni deşarte din partea oamenilor (inclusiv politici), nu ne lăsăm şi vom duce la bun sfârşit ce ne-am propus, anume Drumul lui Pintea – din suflet pentru suflete precum şi reconstruirea casei lui Grigore. Anu’ ăsta, la anu’ sau peste alţi ani. Da’ tăt om fa’ oarice.
Asta putem să promitem noi,
Augustin Georgiu, din Măgoaja
Bogdan Ţicală, din Vişeu de Sus
Lasă un răspuns