Un istoric sârb, despre trufia maghiară şi toleranţa românească…

După publicarea ei integrală într-un ziar din Satu Mare în decembrie anul trecut, scrisoarea sârbului Miodrag Stanojevic din Voivodina a trecut Carpaţii spre Bucureşti şi acum circulă între prieteni, pe orice cale, cu scopul trezirii conştiinţei naţionale. Profesor de istorie cu o informaţie solidă în specialitate, Stanojevic se arată surprins la trecerea lui prin ţinutul Sătmarului spre Ucraina să constate pe viu toleranţa românească vis-à-vis de trufia maghiară. Articolul lui intitulat Afront adus românilor pe bani europeni vorbeşte fără menajamente, comparativ, despre această trufie ofensivă a maghiarilor în România care nu are nicio şansă însă printe ungurii din Cehia sau din Serbia.

Autorul află de obrăznicia unui Csibi Barna care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest. Tocmai pentru asta, sârbul Stanojevic ne propune un exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă: – un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos; – un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului); – un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje? Şi Stanojevic ne reaminteşte despre ofensa adusă de suproterii echipei de fotbal Ujpest acum mai bine de trei ani când au afişat mesaje provocatoare la intrarea in Romania cu înscrisuri de genul Transilvania aparţine Ungariei! Ori, continuă Stanojevic, dacă ar fi fost aşa de tâmpiţi să fi făcut asta într-o întâlnire cu Partizan la Beograd, în aceeaşi seară ungurii ar fi cinat în Infern. Tupeul maghiar creşte în România pe măsură ce aici, mai mult ca oriunde în lumea civilizată, ungurilor li se acordă atâtea drepturi. Slavii din Cehia sau din Serbia, spune semnatarul scrisorii, nu le-ar fi permis niciodată atât cât le permit românii. Ei au pretenţii similare cu cele ale catalanilor în Spania, dar uită să spună că aceştia sunt băştinaşi iberici, nu vânători mongoli. După toate acestea, Stanojevic face un compendiu de istorie maghiară şi ne descoperă, dacă nu ştiam încă, misterul nomazilor primitivi care, pe la anul 700 d. Hr., jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei, iar pe la 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, alungate de pecenegi, ajung în Panonia pe atunci locuită de valahi, avari, slavi şi germanici. Nu mai mult de 225.000 de fugari, sub comanda lui Arpad, sperie cu incursiunile lor sângeroase totul în cale,însă sunt umiliţi de Otto I cel Mare în Spania, la anul 995 d. Hr. Stanojevic ne mai aminteşte şi că marile lor personalităţi nu au fost unguri sadea. Petofi Sandor era sârb şi se numea Petrovici Alexandar (iar părinţii lui nu ştiau ungureşte), Lajos Kosut era slovac, Matei Corvin era român etc. După înfrângerea lor la Mohacs în 1526 şi după supunerea Budei în 1541, regatul ungar dispare şi se extinde Imperiul Habsburgic, iar  Transilvania este recunoscută prin Tratatul de la Karlowitz din 1699. Ungaria se proclamă stat independent abia în 1849, sub Lajos Kosuth şi abia din 1867 e parte constitutivă a Imperiului (Austro-Ungar). Istoria acestui Imperiu este scurtă, fiindcă după Primul Război Mondial se destramă, iar Transilvania se întoarce la patria mama, România. Unde este atunci dominaţia de 100 de ani a maghiarilor în Transilvania? După ce aritmetică socotesc ei? Stanojevic mai precizează că ungurii, prin gena lor asiatică, devin cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei în perioada 1940-1944, acelaşi comportament avându-l alături de nazişti şi în Serbia.

Profesorul Stanojevic vorbeşte şi despre  tipărirea pe bani europeni şi sub girul Uniunii Europenea unei lucrări subversive intitulate Traseul legendelor sătmărene, un tip de proiect transfrontalier care reprezintă un veritabil atac asupra românismului, după cum aprecia prof. dr. Doru Radoslav, directorul Bibliotecii Centrale Universitare Lucian Blaga din Cluj-Napoca, sugerând europarlamentarului Ioan Mircea Paşcu o intervenţie pe acest subiect la Bruxelles, demers despre care nu ştim dacă i s-a dat curs, sau, dacă acest lucru s-a întâmplat, ce ecou a avut. Până una-alta, toleranţa românească mai suportă încă, dar ar trebui să se ştie şi la Budapesta şi la Bruxelles că românul nu poate fi zgândărat prea mult în lucrurile lui sfinte.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*