Adevărul e că Dan Şova nu a mai trăncănit de multă vreme! Afundat în descoperirea marilor proiecte de infrastructură şi, mai ales, prins în felul de împărţire a acestora pe cap de viitor baron de regiune, actualul ministru nu a mai avut timp să ne uimească. Ba, am şi uitat de el, părând bine ţinut în lesă de prietenul-premier, nu carecumva să mai scape vreo vorbă care să asomeze publicul evreu. Asta până mai ieri când pare că a primit o bruscă dezlegare. Dezlegare la vorbă televizată. Dar nu pentru a-şi reantrena corzile vocale după gafa logoreică legată de holocaust, ci pentru a transmite un mesaj de solidaritate al guvernului Ponta cu guvernul în aşteptare al maghiarimii. Pentru că prietenul la nevoie se cunoaste, iar ceea ce nu poate spune public „Ponta fara asociaţii” poate spune „Şova&Asociaţii”.
Şi nu este întâmplător nici faptul că Dan Ştevie Şova a ieşit pe sticlă la doar câteva zile după ce maghiarimea politică a cerut public impunerea maghiarei ca limbă oficială în zonele plăcuţelor „bilingve”, să legalizeze sintagma iredentistă a ţinutului secuiesc în numele guvernului Ponta&Asociaţii.
Pentru că era cât se poate de clar că în aceată direcţie vor merge lucrurile… Şi nu doar pentru că prima urare a lui Ponta în seara victoriei în alegeri nu a fost către poporul român, ci către preşedintele UDMR, unul dintre stăpânii din lesă, partener al viitorului formator la picioarele căruia avea să facă „paste” premierul pe preşul Cotrocenilor, dar mai ales pentru că, deşi a avut la dispoziţie mai bine de un an în care să înlăture mârşăviile portocaliilor din actele oficiale, nu a făcut nimic. Ar fi putut să elimine măcar periculoasa sintagmă „ţinutul secuiesc”, introdusă de Vasile Blaga, când era ministru al administraţiei, Victor Ponta având ocazia să se delimiteze de aceste denumiri revizioniste. Dar nu a făcut acest lucru pentru că, mai mult ca oricând, un guvern al României este gata să vândă ţara iredentiştilor.
Nici locul de exprimare ales de Ştevie Şova pentru a plivi denumirile revizioniste ale bălăriei politice maghiare în limbajul ofical guvernamental nu este întâmplător, apariţia lui la televiziunea publică fiind un mesaj cât se poate direct. Iar faptul că ministru-ştevie al marilor minciuni nu a gafat în pronunţarea sintagmei în contexul proiectelor de infrastructură, ci a avut o ţintă precisă, este evident din felul în care a plasat sintagma pentru a defini chiar şi limitele trasate deja prin ei, guvernanţii-marionete, ale acestui „ţinut”. Pentru că, Dan Ştevie Șova a folosit noțiunea referindu-se la proiectul de autostradă care va lega Iaşiul de… Braşov, dând asigurări că Moldova nu va rămâne izolată!
Practic, după Vasile Blaga care a introdus această denumire într-un act oficial al guvernului, după Elena Udrea care, ca ministru, declara că este de acord cu ideea ca Harghita, Covasna şi o parte din judeţul Mureş să fie promovate turistic sub denumirea de ţinutul Secuiesc, pentru „a-i creea propria identitate”, acum un ministru al guvernului Ponta promovează „simbolurile” iredentiste.
Şi, din nenorocire, nu este singurul, cam toţi miniştri actualului cabinet aliindu-se acţiunii de promovare a iredentismului. Ministrul Educaţiei prin acceptarea manualului de istorie a secuilor, cel al Turismului prin aceptarea organizării şi în acest an, după ce a tăiat participările companiilor româneşti la târgurile internaţionale de profil, a standului „Ţinutul Secuiesc” în cadrul Târgului de Turism al României ori prin tentativa aceluiaşi ministru, de a schimba brandul de ţară, prin eliminarea frunzei şi crearea unor „branduri” regionale.
Ce obligații are însă Dan Şova față de fosta guvernare portocalie încât să se transforme în agentul de promovare al unui simbol secuiesc revizionist?! Răspunsul e simplu: banii! Pentru că, deşi nu a fost la putere, el a beneficiat din plin, prin casa sa de avocatură, de sume considerabile rezultate din „reprezentarea” instituţiilor publice, „Şova&Asociaţii” obținând între 2009 și 2012 peste 2,2 milioane lei! O sumă apreciabilă, dar nici pe departe pe măsura beneficiilor din perioada anterioară, când acelaşi cabinet de avocatură avea să încaseze, între 2006 şi 2009, peste şapte milioane de euro din contractele cu statul!
