Cînd vine, blînd, Crăciunul
În casa tuturor,
De Dumnezeu, Preabunul,
Şi mama mea mi-i dor.
Atunci iubirea cîntă,
Ne lasă-un vis sub brad
Şi de la vorba sfîntă
Se face-n casă cald.
Ce fericită-i lumea,
În care-am fost copii,
Iar Iosif şi Maria
Ne-aduceau bucurii!
De taine-ncărcat pomul
Era, mama apoi
Ni-l dăruia pe Domnul,
Să nu fim trişti şi goi.
Azi mama-i sub toloace,
Domnu-i în cer sublim,
Dar, blînzi, se vor întoarce
În noi ca-n Viflaim.
Să nu mai contenească
Ninsoarea la fereşti
Şi-n ie-mpărătească,
Iisus, să te iveşti.
Să aşteptăm din stele
Colindători la geam,
Ce-mi vor aduce mama
Şi pruncul ce eram
Lasă un răspuns