Priviţi, se lasă seara
În toţi: în crini şi-n prunci.
Şi dacă vindem Ţara
Ce vom mai fi atunci?
Auzi? Răsună-n soare
Tăceri cosite-n lunci.
Şi Ţara de-o dispare
Ce vom mai fi atunci?
Citiţi în cartea ierbii
Bocete lungi-prelungi.
Şi de ne plâng şi cerbii
Ce vom mai fi atunci?
Priveşti, auzi, citeşte –
De zei ştiute munci.
Şi-n tot ce arzi, sporeşte,
Ca să mai fim şi-atunci…
Lasă un răspuns