Redăm mai jos o variantă inedită a Baladei lui Mihu Haiducul, culeasă la 26 august 1972 de la renumitul lăutar Trocan Dumitru, zis Trancu, din Bârda, Mehedinți, care avea atunci 70 ani, fiind născut în 1902. Iat-o:
,,Foaie verde foi de roibă,
Aseară la Ștefan Vodă
Boierimea sta de vorbă.
Nici nu bea, nici nu mânca,
Numai la țigări fuma,
Despre Mihu discuta,
Cum să-l prindă, să-l omoare,
Ori să-i dea pedeapsă mare,
Ori să-l bage la-nchisoare,
Numa-n lanțuri sunătoare,
De la gât pân-la picioare.
Mâine-n răsărit de soare,
Vor face o vânătoare
După urși și căprioare,
Pe Mihu să mi-l omoare.
Iar sora Mihului,
Servitoarea Domnului,
Paharele le umplea
Cu vin vechi de-al marmaziu,
Amestecat cu rachiu.
Și pe masă le punea,
De-ar putea a-i îmbăta.
Sub pat mâna o băga
Și lua niște papucei,
Unu de cinci mii de lei.
Iute apoi se-ncălța,
Sus în codru se ducea,
Pe-o potecă de picioare,
Prin fânețe numai floare.
Sus în codru se ducea,
Lua o frunză gălbioară
Și suna ca din vioară.
Iar Mihu auzea
Și din gură că zicea:
,, – Asta-i Ana, soră-mea,
Pe aici ce-o căuta?”
Iute la ea că venea
Și din gură o-ntreba:
,,- Dragă soră, ce-ai pățit,
De în codru mi-ai venit?
Ori banii i-ai isprăvit,
Ori papucii ți s-au rupt,
Ori haina ți-ai ponosit?”
,, – Mihule, Mihuțule,
Scumpe frățiorule,
Nici papucii nu s-au rupt,
Nici haina n-am ponosit,
Nici banii n-am isprăvit,
Dar am venit să-ți povestesc
Câte ție îți gătesc.
Că aseară-n București,
La cele case domnești,
Boierii se sfătuiau,
Să te prindă, să te-omoare,
Să te bage la-nchisoare,
Numa-n lanțuri sunătoare,
De la cap pân-la picioare!”
,,- Taci tu, dragă, sora mea,
Grijă mie nu-mi purta,
Vezi-ți tu de treaba ta,
Că nu-s muiere cu conci,
Ca să beau, să nu mai poci.
Când sunt puțintel mai beat,
Cu opt sute eu mă bat.
Dar acuma, la trezie,
Nu mi-e frică nici de-o mie!”
…………………………..
Dimineața când era
Și soarele răsărea,
Ștefan Vodă că venea
Și de Mihu întreba
La ciobani când ajungea:
,,- Bună ziua, măi ciobane!”
,,-Îți mulțumesc, Domn Ștefane!
,,- Dar de unde mă cunoști?”
,,- Nu cumva știi tu a lui
Fagu Mihului Haiducului?”
,,- Ba nu, zău, Doamne Ștefane,
E aicea mai la vale,
Dar lasă oștirea ta
Să păzească turma mea.
De mi-o pierde-un mielușel,
Să-mi slujești un an pe el!
De mi-o pierde o mioară,
Să-mi slujești un an și-o vară!”
Atunci Vodă ce făcea?
Că el doar nu-l cunoștea,
Că ăla Mihu era.
Își lăsa oștirea sa
Să păzeasc-o turmă grea
Și-amândoi că pleca
Pe-o potecă de picioare
Prin fânețe numai floare
Și neatinsă de soare.
În vale când cobora,
Ciobănașul ce făcea,
Că acela Mihu era:
Țignal la gură punea
Și o dată șuiera,
Șaptezeci haiduci venea
Și pe Vodă că-l lega
De la cap pân-la picioare,
Numa-n lanțuri sunătoare.
,,- Să trăiești, măria-ta,
Aici nu-i la București,
Ca să faci tu ce poftești!
Aicea-i în curpiniși
Ascultă și-ai mari de-ai mici!”
Lasă un răspuns