Mă-ntîlnește un prieten al tuturor politicienilor Moldovei, proaspăt laureat al Premiului Național. Vrea cu tot dinadinsul să mă convingă că trebuie urgent să mă lepăd de pamflete, ca să nu-mi mai pierd timpul și talentul cu opurile astea despre demnitari imorali și pupeze nesățioase, despre reporterițe de rînd și gangsteri de partid, despre mafioți și hobby-urile lor etc.etc.etc. Zice că și el a trecut prin așa ceva și-acum îi pare rău, fiindcă „Poezia și Teatrul e Veșnicie, dle, nu succes popular de moment și-apoi te pui cu nebunii într-o țară de criminali, de toroimaci și bandiți sloboziți ce fac Legea fără rușine? Fii atent la ceea ce-ți spun, că eu știu totdeauna ce spun” (discurs încheiat).
Îmi spune un jurist cu lacrimi în ochi și totalmente dezinteresat că în blocul unde a activat, bloc supranumit „Casa Curvelor” din bd. Mircea cel Bătrîn, pînă nu demult au concubinat Lory Cobza și Sile Utnaru. „Minciuni sfruntate” zic, „aberații, grave injurii! Lăsați-mă cu farse de tot felul, cu camere ascunse, casete, dvd-uri, cd-uri, flash-uri și alte chichițe compromițătoare la adresa ireproșabilelor noastre (mall)dive”.
Și-l las fără replică în drum. Nu sunt convins că procedez tocmai corect, dar eu despre oamenii pe care-i iubesc nu pot scrie de rău. Mă-ntîlnesc cu un foarte important lider politic, absolut întîmplător, altul decît cel la care vă duce gîndul la braț acum. El îmi spune că nu e adeptul materialelor despre mai marii noștri și preferatele lor, inclusiv preferații lor de sex masculin. „Eu sunt mascul clasic cu solidaritate corporativă” zice el, „și în viziunea mea fermă temele ce țin de viața privată nu pot fi teme de discuție în presă”.
Nu am cum să nu-l ascult și să nu-i dau dreptate… Dreptatea pe care nici nu i-o ia nimeni într-un stat absolut liber, prea independent, din cale afară de suveran și imposibil de democratic.
Îmi scrie o doamnă foaaaaaaaaaaaaaarte cunoscută de la o televiziune de știri. „Lorina asta acum e cu un consilier, tot el businessmanul Năstase, care i-a făcut cadou acesteia, după ce-a locuit o vreme la Circ (?), apartament nou-nouț cu două odăi, prin ipotecă, la Ciocana. El a divorțat de familie și acum e amantul prim al instrumentului popular moldovenesc, care e Cobza. Mașina ei nouă e Citroen 3, El umblă cu Toyota 200 Land Cruiser, dar aici cashul nu e la nivelul celuilalt erou al Dvs. Aici totul se numără… Se pare că banii mi-i fac fericiți, deși ca acoperire, uneori, Lory mai apare în public și cu un ales al poporului, care, la rugămintea Cobzei, l-a inclus nu demult într-o listă electorală de succes pe Năstase,iar alesul important despre care vă spun nu e nici măcar cel la care vă gîndiți Dvs. Vreți să vă ofer material pentru 10 pamflete, cel puțin plus trei casete cu filmări în profunzime?”. „Taci!!!, minciunoasă notorie” – îi răspund, „nesimțită și nerecunoscătoare prietenă a Lorinei, pîrîtoare ordinară a mileniului trei” și-i las atent receptorul pe piept.
Fug în stradă. Acolo plouă cu gălețile toate. N-am de ales. Mă aliniez la mulții, prea mulții cîntători la cobza dezacordată a semiMoldovei. Stau strîmb și mă-ntreb foarte drept: „Au între trestia de Lorina și țanțoșa de Poezie, de veșnica și adorabila Poezie, precum ar zice proaspătul laureat al Premiului Național, pe cine, mon cher, să aleg?”.
Am scris, am telefonat la Servicul de Informații Secrete (SIS), am spus că accept, în sfîrșit, să colaborez cu El, aidoma vechilor mei colegi poponari de facultate O. Erebrean, I. Lipii și Gr. Adovici, ultimul mai și dormind, nestingherit de nimeni, c-o tîrfă-studentă cu renume municipal chiar în camera cu alți patru studenți-istorici de viitor, colegi, care în anii cînd eu îmi pierdeam timpul pe la Cenaclul „Alexei Mateevici”, pe la toate mitingurile și demonstrațiile de protest din cadrul Mișcării de renaștere (poate și eliberare) națională, se dedau cu trup și suflet KGB-ului sovietic și-acum uite ce prim-vice-miniștri, prorectori, deputați și diplomați de carieră EUROPEANĂ au ajuns…
În vechile structuri și-n cele actuale, din AIE-1, AIE-2…pe vecie! Să nu mai zic și de detractorii GGB, profesorii lor iubiți, gen N. Iornomaz, V. Vircun, M. Rosu, N.Ndronati și alți șobolani de la Universitatea dlui Creangă, ajunși și ei în foarte scurt timp miniștri, șefi ai Cancelariei de Stat, rectori și diplomați de carieră EUROPEANĂ, evident. Bine-a SIS cine-a SIS că foști kgb-iști nu există! Dar asta e temă pentru un alt serial, anunțat deja, care va veni într-o zi…
…acum, aflat în ploaie și în profundă dilemă mă tot gîndesc: „Să o aleg pe Lorina? / Se supără grav Poezia. / Să aleg Poezia? / Nu mă mai iubește în veci cobza inimii mele și-atunci?”. „Și-atunci… și-atunci… Între două nu te plouă, ingratule,” aud strigîndu-mi în ploaie un contrabandist de visări și cînd dau să-l ajung ia-l că nu e.
S-a făcut securist invizibil, cu tot cu cariera diplomatică EUROPEANĂ, bineînțeles.
Lasă un răspuns