Colonizarea României

Depopularea satelor româneşti este o realitate dureroasă. Inclusiv în Banat. Iar existenţa unei Ligi Bănăţene ar fi putut asigura, chiar dacă este implicată şi în politica locală, ca susţinător al Uniunii pentru Timiş şi PNŢCD, o promovare reală a intereselor bănăţenilor pe plan cultural, istoric şi social. Din păcate, încărcătura politică este din nou cu mult mai mare decât cea spirituală şi socială specifică unei asociaţii, iar departe de a promova cu adevărat nevoile de conservare ale ultimelor rămăşiţe ale vetrei bănăţene tradiţionale, liderii asociaţiei aruncă pe piaţă idei de-a deptul debusolante.

E drept, dacă am fi vorbit despre o simplă asociaţie culturală, un alt ONG care mimează preocuparea pentru apărarea românismului, probabil că aceste idei ar fi stârnit doar zâmbete şi replici ironice. Dar ne aflăm în faţa unei mişcări cu evidente afinităţi politice, iar promovarea unor idei de colonizare a Banatului este de natură să ridice anumite semne de întrebare vizavi de adevăratul scop al ONG-ului. Să fie vorba de încercarea de a ieşi în evidenţă, în perspectiva următorului pas politic, alegerile parlamentare, a „liderului” care sugerează această colonizare, în prezent un „simplu” consilier local din Timişoara, sau de dorinţa de afirmare a „ong” –ului ca parte a jucătorilor care vor să felieze diverse autonomii în România?

Pentru că a sugera ideea repopulării satelor româneşti cu o colectivitate din afara României, „colonizare” promovată ca acţiune umanitară, prin eventuala acordare a statutului de refugiaţi celor vizaţi, pentru a nu încălca legea supremă, este de o nesăbuinţă majoră. Mai ales când vine dinspre personaje care cochetează cu politica. Personaje care, în loc să indentifice soluţiile care ar putea umple fisurile apărute în identitatea şi unitatea vetrelor tradiţionale din zonele în care s-au produs depopulări masive, şi nu este vorba doar de satele bănăţene, ar vrea să vadă aşezate pe aceste meleaguri o populaţie total diferită de cea trăitoare de veacuri pe acele locuri.

Astfel, în loc să încerce să-i convingă pe cei ce au plecat din Banat să se întoarcă acasă, unul dintre liderii ligii propune împământănirea pe vetrele părăsite ale satelor bănăţene a unor colectivităţi de albi, deveniţi acum minoritate, din Africa de Sud! Or, să fie o coincidenţă faptul că propunerea vine într-un moment în care, oficial, mai bine de şase la sută din terenurile agricole ale ţării sunt deja administrate sau luate în arendă de firme sau cetăţeni străini? Care aşteaptă doar momentul în care parlamentul va vota legea vânzării pământului direct către străini. Să fie doar o întâmplare faptul că ideea vine într-un moment în care deja mult prea multe oraşe au fost invadate, sub pretextul aducerii unei forţe de muncă ieftine, cu mult prea mulţi chinezi, indieni ori pachistanezi, vorbindu-se atât de lejer de construirea unor cartiere gen „China Town” în Capitală sau în oraşele mari?!

Să fie o întâmplare că astfel de idei se nasc într-un moment în care, în vreme ce tinerii noştri pleacă să muncească pe salarii de mizerie „afară”, fermierii din Europa de Vest se mută masiv în România, în prezent în toate colţurile ţării existând agricultori din Vest care construiesc sau reconstruiesc ferme. Iar o ţară care dispune de peste 15 milioane de hectare de teren arabil are ce să ofere fermierilor care vin Danemarca, Germania, Marea Britanie, Italia sau Spania. Mai ales că şi preţul de vânzare al pământului este cu mult mai mic decât cel din oricare altă ţară a UE. Cum va sări însă procentul de şase la sută în momentul în care Statul Român le va permite străinilor să devină şi proprietari cu acte pe pământurile noastre?

Nu, nu este nimic întâmplător! Iar colonizarea României a început prin alungarea sub presiunea economică a românilor şi permisivitatea aşezării aici a mii de străini. Un proces care nu doar că va continua, dar se va şi accelera în ţara în care până şi premierul ei a preferat să păstreze ca bonă pentru copii o filipineză, dând parcă un semnal al subminări rostului românilor în propria lor ţară.

Statul Român a scăpat de sub control procesul de emigrare şi depopulare rurală a ţării. Milioane de români au plecat departe de ţară pentru a-şi găsi un colţ de pâine. Iar mesajul pe care îl primesc din ţară, de la autorităţi, mai ales când se încearcă şi restrângerea drepturilor lor electorale, este clar acela că nici nu mai sunt doriţi înapoi. Într-un moment în care fundamentele Statului Român sunt dezagregate prin sfărâmarea celulei de bază a oricărei naţiunii, familia, într-un moment în care România a devenit ţara copiilor care trăiesc fără părinţi, într-o cultură care nu mai ai are nici o legătură cu valorile morale de bază ale poporului român, unul dintre fondatorii ligii bănăţene, consilierul local Bogdan Herzog, propune popularea satelor părăsite cu o colectivitate africană. Şi nici nu contează pe cine ar vrea să se bazeze acesta în repopularea satelor. Chinezi, africani, indieni… Importantă este încercarea, voită ori nu, de a mai crea câteva fisuri în structura unitară-identară a României.

Pentru că, o colonizare, fie și motivată de necesitatea aducerii unei forțe de muncă ieftină, cazul chinezilor care, deja, s-au extins ca prezenţă dincolo de dimensiunea iniţială a fabricilor-container, în care îşi defăşurau activitatea, ridicând acum pretenții pentru clădirea unor adevărate „china-town”, ori sub motivaţia acordării statutului de refugiaţi, cazul populaţiei buri din Africa de Sud, pe care vrea consilierul local din Timişoara să o colonizeze în satele din Banat, ridică probleme prin însăşi crearea artificială a unei unei noi minorităţi etnice (buri) şi religioase (calvină). Or, într-o Europă care nu-şi maschează tendința de a-şi recupera propriile identităţi naţionale, într-o Europă în care emigranţii au o situaţie mai precară ca oricând, inclusiv ţiganii noştri, expediaţi „in corpore” acasă, fără ca vreo organizaţie umanitară să mai protesteze vizavi de drepturile lor europene, o asemenea idee este de-a dreptul neghioabă.

Desigur, putem pleca de la premiza că propunerea respectivă este pur şi simplu o aberaţie a fondatorului ligii. Iar faptul că vine de la un personaj implicat şi politic este chiar o coincidenţă. Dar lucrurile capătă un cu totul alt sens citind preocupările pe care le are Liga Bănăţeană în încercarea de a crea un cap de pod al autonomizării. Pentru că asociația urmăreşte, pe lângă crearea unui lobby la nivel naţional şi european pentru Banat, şi „realizarea autonomiei locale, prin regionalizarea administrativă şi descentralizarea financiară”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*