Evreii și premiile Nobel

Circulă pe Internet o lista cu evreii care au luat premii Nobel de-a lungul anilor. Impresionantă listă. Mai ales că, după știința mea, nici nu este completă. Cred că se mai pot adăuga câteva nume de evrei nobeleați… Comentariul care însoțește această listă este ironic, sarcastic mai bine spus, la adresa arabilor, care, se zice, nu înțeleg cât de importantă este educația. Drept care arabii sunt puțini sau chiar inexistenți pe lista lui Nobel. Ceva cam de genul ăsta…

Adevărul este că evreii, cu oricine ar fi comparați dintre popoarele lumii, sunt pe departe poporul cel mai titrat cu premii Nobel. Dacă raportăm și la numărul zice-se mic, circa 20 de milioane de evrei, proporția devine copleșitoare. Un tînăr, evreu cred, care-mi mai scrie din când în când, mi-a trimis și el lista amintită – o primeam astfel a enșpea oară!, și mi-a cerut s-o comentez! I-am răspuns, ca pe televizor, NO COMMENT. Ce să comentezi când proporțiile sunt atât de… disproporționate?! A revenit și aproape că m-a somat, amenințându-mă că întrerupe orice legătură cu subsemnatul, „dacă n-aveți curaj să comentați”! Curaj?… Așa că n-am avut încotro și i-am răspuns în câteva rânduri, cam următoarele:

„Domnule X, este impresionant numărul de evrei laureați cu premiul Nobel! Mai ales pentru unul ca mine care nu mă pricep nici la fizică, nici la chimie, nici la medicină sau la economie. Mă pricep însă binișor la literatură. Și dacă, obligat de insistențele dumitale, mă uit atent la lista de scriitori evrei premianți Nobel, descopăr cu uimire că eu nu le-aș fi dat nici măcar premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România… Nu glumesc. Începând cu Elias Canetti, care a luat premiul Nobel la concurență cu Gabriel Garcia Marquez, pe care l-a surclasat, desigur… Mai rostește cineva numele acestui Canetti azi?! Recomandă-mi și mie o carte a acestui Elias pe care s-o citesc și eu cu minimă încântare!… Hai, nu o carte întreagă, dar un capitol se poate?! O pagină măcar!…

Nu i-am citit pe toți scriitorii evrei aflați în această jenantă colegialitate cu Canetti, ci doar pe cei mai mulți. Și te asigur că-ți pot face o listă cu 20 de scriitori români în viață care ar merita mai multe onoruri literare decât nemuritorii evrei de pe lista Nobel. Iar dacă e să-i iau în considerație și pe scriitorii care nu mai sunt în viață, îți fac o listă de 50-60 de nume de scriitori români! Mai buni decât Canetti  & comp., inclusiv Saul Bellow, în fața căruia un Mircea Eliade nu a avut nicio șansă la premiul Nobel… E drept, pe lista mea, printre cei 50-60 de români nobeleabili s-ar afla și vreo doi evrei… Chiar trei, dacă mă uit mai bine! Mă mai pricep și la pace și război… Adică la politică. Unde figurează, ca premianți Nobel pentru pace, alde Elie Wiesel sau Menachen Begin, adică un escroc notoriu și un terorist, criminal cu zeci de vieți pe conștiință… Dacă evreii serioși au ajuns să se laude cu asemenea rebuturi umane, este trist. Chiar mai trist decât premiile Nobel care li s-au conferit scriitorilor evrei…”

Și cred că am încheiat așa răspunsul meu: „Stimate domn, dacă și celelalte premii Nobel, din fizică sau chimie, medicină sau economie, sunt la fel de meritate ca premiile obținute de evrei pentru literatură și pace, atunci mă mir cum de nu este chiar mai lungă lista pe care mi-ai trimis-o!”

…Acum îmi pare rău de comentariul de mai sus. De pe urma lui am pierdut un corespondent simpatic, plăcut și, mai ales, util! Fără dumnealui nu scriam rândurile de mai sus! El mi le-a comandat! Pe franțuzește, asta se cheamă tu l’as voulu, George Dandin!… Păcat că nu-mi mai scrie să-mi mai ceară și alte comentarii… Mai sunt atâtea liste doar! Atâtea Oscaruri, bunăoară!

Post scriptum. Citindu-i pe scriitorii evrei nobeleați, ca și pe alți scriitori evrei din Occident, mai recent pe Philip Roth, sau pe scenariștii de la Hollywood ai unor filme cu subiecte evreiești, gen Lista lui Schindler, m-am pomenit că fac o constatatre, să nu-i zic chiar descoperire: realismul socialist, ca metodă(sic!) de creație literar-artistică experimentată în țările comuniste cu un răsunător in-succes în anii de după război, trebuie să fi fost o invenție evreiască. Eminamente evreiască! Pur evreiască! Căci, iată, „creatorii” mai sus pomeniți nu sunt capabili nici până azi să depășească tezismul, simplismul și artificialitatea acelei vestite anti-literaturi. Continuă să funcționeze realismul socialist ca metodă la scriitorii evrei de peste Ocean, așadar. Să fie o chestiune de mental etnic? De „genă”? Nu cred! Mai degrabă se pare că asta este soarta scrisului la comanda nu știu cui, indiferent a cui, dar comandă! Sarcină trasată! Obiective precise, fixate pentru „inginerii sufletelor” evreiești. Vai de sufletele lor cu așa inginerie literară!… Cum de-i mai suportă cititorii evrei de pe ambele țărmuri ale Atlanticului?!…

Post scriptum secund. Am ezitat să dau drumul acestui text. În general, nu e bine să răspunzi la provocări. Dar am văzut pe TVR Cultural ultima parte a întâlnirii de la Ateneu, a lui Amos Oz, scriitor evreu de mare succes, și cititorii săi din România. Moderator, eternul Gabriel Liiceanu. Mai penibil ca oricând. A respectat însă regulile compoziției clasice și a culminat la ultima întrebare, de un servilism și o slugărnicie față de tot ce este evreiesc la care nu pot să nu reacționez, măcar din respect pentru publicul din sală, așa că slobozesc și eu părerea mea despre scriitorii de mâna treia dintr-o țară de primul rang!… Ca să-l citez pe nerod!

Măi, Liicene, majoritatea scriitorilor evrei de pe lista Nobel nu trăiesc în Israel! Nu de țară este vorba, ci de altceva! Iar dacă compari România cu Israel, hai s-o facem ca lumea și, dacă se poate, împreună, cu public de față, cel mai potrivit loc fiind la TV Cultural, unde ai afirmat acest lucru, cu subînțeles, că suntem o țară de ragul 3, iar Israelul de rangul 1. Nu putea sau nu era nimeni să te pună la punct. Dacă te ține cureaua, vino măcar pe acest site, să lămurim lucrurile, individ de rang enșpe ce ești! Nu am nimic împotrivă să ne întâlnim și la Ateneu. Unde vrea mușchii matale! Chiar și în Cișmigiu, la șahiști…

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*