Sunt, Doamne, încă atârnat pe cruce
şi crucea asta este ţara mea.
De m-aş desprinde şi m-aş duce
în viaţă mort aş fi altundeva.
Sunt, Doamne, încă sunt prin cimitire
s-aprind o candelă la cei ce-s duşi.
În lumea ticăloasă mai comunic
Cu cei din gropi: părinţi şi veri, mătuşi.
Sunt, Doamne, singur între milioane
de părţi ce îşi refuză-un trup.
Destinele, pe zilele cămile
Se-ntind, se subţiază şi se rup.
Sunt,Doamne, prea schilav, schilavă ţara
ţi neamul care-aşteaptă, rogă să-Ţi
desprinzi din cruce mâna ca să-adune
o naţiune ruptă în bucăţi.
Sunt, Doamne, prea bătrân să mint lumina
abia clipind pe poliţa de sus.
Mă rog să nu se verse-n întuneric
şi să mi-l ia din suflet pe Isus.
Lasă un răspuns