Sunt, Doamne…

Sunt, Doamne, încă atârnat pe cruce

şi crucea asta este ţara mea.

De m-aş desprinde şi m-aş duce

în viaţă mort aş fi altundeva.

 

Sunt, Doamne, încă sunt prin cimitire

s-aprind o candelă la cei ce-s duşi.

În lumea ticăloasă mai comunic

Cu cei din gropi: părinţi şi veri, mătuşi.

 

Sunt, Doamne, singur între milioane

de părţi ce îşi refuză-un trup.

Destinele, pe zilele cămile

Se-ntind, se subţiază şi se rup.

 

Sunt,Doamne, prea schilav, schilavă ţara

ţi neamul care-aşteaptă, rogă să-Ţi

desprinzi din cruce mâna ca să-adune

o naţiune ruptă în bucăţi.

 

Sunt, Doamne, prea bătrân să mint lumina

abia clipind pe poliţa de sus.

Mă rog să nu se verse-n întuneric

şi să mi-l ia din suflet pe Isus.

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*