În esenţă, lucrurile stau cam aşa: Boc spune că l-a dat afară pe Baconschi pentru că i-a jignit pe manifestanţi. Iar noi, este de presupus, ar trebui să-l credem pe cuvânt. Să nu ne închipuim că la mijloc ar putea fi vorba de fapte mult mai grave.
Şi de ce să nu-l credem pe Emil Boc, îşi râd în barbă pesemne guvernanţii, când faptele s-au potrivit atât de bine cu „pretenţiile” pieţei?! S-au mulat cu graţie în jurul revendicărilor oamenilor care voiau să vadă capete cazute. Desigur, nu a fost o problemă pentru premierul nostru faptul că una a cerut piaţa şi alta i s-a dat pe post de satisfacţie. Că anumite „rădăcini” şi-au dorit protestatarii să le vadă retezate din răul în care şi-au sucit maţele şi minţile cei de la putere, şi altceva a decis premierul. Că doar de aia e şeful guvernului. Să decidă el, nu piaţa!
Numai că oamenii nu mai sunt cei de acum două decenii. Nu mai sunt nici măcar cei de acum şapte ani. Că doar le-a spus şi preşedintele: „Nimic nu va mai fi ca înainte!”. Şi ei s-au conformat! Nu mai sunt ca odinioară, parte a unei mămăligi pe care o plimba puterea în jalbă pe la Bruxelles pentru a se lăuda ce ţară cuminte are la picioare, ce bine a dresat-o! Nu mai sunt aceaşi nici în cererile lor şi, mai ales, în aşteptările pe care le nutresc. Or, dacă au cerut capul lui Vodă şi pe cel al argatului lui, chiar că nu o să se mulţumeasă cu freza de casanova întârziat a fostului ministru de externe ori cu nurii lui Nuţi. Nuţi, duduia, nu Constituţia pe care a promis Vodă că o destramă din tivuri să o facă mai frumoasă.
Aşa că, ar trebui să afle micul nostru premier (care îşi căuta printre nămeţi „bocanci ăia mari”, într-o frustare evidentă dată şi de criza specifică vârstei, dar şi de statura care nu i se potriveşte la „înălţimea” funcţiei, drept pentru care, de fiecare dată, cere lopata cea mai mare, ţuiul cel mai plin şi se filmează doar pe lângă camioanele cele mai mari), ar trebui să afle dară „băiatul de la ţară”, după cum îl alinta oracolul de la talpa broaştei, Ioan Oltean, că şi „prostimea” s-a prins că demiterea lui Baconschi nu se leagă cu snoavele zise nouă.
De nici un fel! Nu se leagă pentru că primul care a dat slobod injuriilor la adresa pieţei a fost chiar purtătorul de vorbe acide al PDL-ului, Sever Voinescu, zis şi „cotoi”. Care s-a exprimat într-o formulă total nepotrivită, etichetându-ne drept „nevrotici”. Asta pentru a nu mai aminti celălalte „glasuri portocalii” care, dacă tot ne-a făcut purtătorul de vorbe al partidului de guvernământ cum i-a şoptit într-o criză de anxietate propria-i materie cenuşie (multă, puţină, tot aia e!) au sărit şi ele într-un mimetism al micilor grohoitori cu acuze la dresa manifestanţilor. Cu vorbe la fel de lipsite de inteligenţă. Or, pe „cotoi” nu l-a dat nimeni afară! Poate şi din cauza poreclei…
Aşadar, demiterea ministrului Baconschi a avut un fundal mult mai consistent. Poate a fost şi ca urmare a lipsei de reacţie faţă de un recent atac al lui Voronin la adresa României. Dar parcă nu se deranja Vodă pentru atât! Mai probabil e faptul că o să urmeze ceva cu adevărat jenant, dar şi deranjant, pe plan diplomatic. Ca urmare a altor şi altor vorbe scuipate de Traian Băsescu în dispreţul diplomaţiei. Şi va fi nevoie de o piesă grea pentru a para acuzele ce vor veni de la alţii ca o contramăsură a lipsei de măsură (şi măsuri!) a preşedintelui nostru. Poate fi vorba chiar de o izbucnire a Moscovei, „intervenţia” lui Băsescu cu românii, în care a făcut aluzii mai mult decât nepermise în diplomaţie, mascând în mod cert ceva. Ceva ce nu va fi în nici un caz de bun augur.
P.S.
Măcar acum, la sfârşit de mandat, ar trebui să i se pună şi lui Emil Boc ce scrie cu adevărat în fişa postului său. Să nu se mai apuce sărmanul să dea zăpada la o parte, nici de pe şosele, nici din curtea Palatului Victoria. Şi nici să mai care paharele cu ceai la uşa şoferilor. Că e premier şi, măcar atât!, are nişte „drepturi” ca şef. Dar probabil i-a rămas deprinderea de la preşurile Cotrocenilor…
Lasă un răspuns