Râul

                           (Pentru Virgil Șerbu Cisteianu)

 

Între mine şi tine e un râu izvodit de iubire,

Între mine şi mine e-un deşert infinit de tăceri,

Cu un crin — al uitării! — pe zariştea inimii tale

Desenat-am privirea mângâietoarei dureri.

 

Un poet fără ţărmuri, un rege rămas fără ţară

Care n-a existat decât doar  în ascunsul lui gând.

Cu un crin — al uitării! — pe zariştea inimii tale

Desenat-a corăbii trase de mierle cântând.

 

Lacăt vrerii de-a fi dac-aş pune e făr’ importanţă,

Dar într-un adevăr să înviu este tot ce-am visat.

Între noi e un râu, unde plânsul nu-şi are vacanţă,

Şi să fiu în Cuvânt este tot ce nu am meritat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*