Doar Adriana Săftoiu s-a ținut de cuvînt și și-a dat demisia din Parlament. Vă vine să credeți? Opoziția a amenințat că își va depune demisiile în bloc și că va părăsi Parlamentul pentru a provoca anticipate. S-au întors pe cealaltă parte și au zis, nu, nu ne mai dăm demisiile, facem grevă. (De parcă n-ar fi făcut grevă și pînă acum!)
Așadar, s-au făcut de rîsul lumii. Iar Crin Antonescu pune cireașa pe tort și spune despre singura demisie onorantă că nu are nicio legătură cu PNL sau USL, este o decizie unilaterală! Acum e momentul să ne amintim cam ce au însemnat la noi demisiile. De cele mai multe ori au fost smulse cu cleștele, așa cum se smulgeau unghiile în închisori. Nu mai departe de acum cîteva săptămîni, forțată să părăsescă Guvernul, doamna Andreescu l-a dat în judecată pe Emil Boc pentru asta!
Premierii, președinții. Au promis, s-au răzgîndit. N-o mai ia nimeni în serios.
Demisia este încă o instituție care ar trebui urgent reabilitată. Ea ar trebui să fie încărcată de semnificații, să spună „nu” sau să spună măcar ceva, să lase urme după ea. Nu e un lucru de doi bani, cînd îți scrii demisia dintr-o funcție publică scrii o pagină de istorie pentru vremea ta. Nu e totuna cum o faci și pentru ce o faci.
Cîte demisii au însemnat ceva în țara asta? Demisia lui Traian Băsescu din Parlament pentru a se pune la dispoziția justiției în cazul Flota. Demisia lui Mircea Miclea de la Educație, pentru că n-a primit bugetul cerut. În anii următori s-au dat banii aceia și s-a început lucrul pentru reformarea învățămîntului. Demisia lui Arafat care a atras atenția asupra unei legi, a scos lumea în stradă.
Acum, demisia Adrianei Săftoiu, dar care nu înseamnă nimic nici pentru PNL nici pentru USL!
Sau mai știți voi demisii care să spună ceva semnificativ în România?
PS: La noi, agățatul de funcție pare o boală profesională, ca silicoza la mineri sau azbestoza la constructori, o capeți și nu mai scapi de ea!
Lasă un răspuns