O fotografie din satul Ruszt, comitatul Sopron (fost Oedenburg) din Ungaria, datând din 20 noiembrie 1916, găsită în vrafurile prăfuite lăsate de străbunii familiei noastre, ne-a dat imboldul de aducere aminte a luptei intelectualităţii româneşti din Ardeal contra măsurilor draconice de maghiarizare forţată a populaţiei româneşti, cât şi pregătirea populaţiei în ajunul primului război mondial, pentru marea unire din 1918.
Din mărturisirile tatălui meu Valeriu Popovici, născut în Gura Rîului în 1889 (anul otrăvirii şi morţii marelui nostru poet şi patriot, Mihail Eminescu), Octavian Goga organiza la începutul secolului al 20lea « şezători » la Răşinari cu participarea intelectualităţii din împrejurimi, preoţi, învăţători, notari, negustori, cât şi a unor scri-itori, Coşbuc, Slavici ş.a. La aceste « şezători » preoţii din împrejurimi aduceau cu ei copii cu voci melodioase şi cu talent la cîntece, care ştiau pe de rost toate cîntecele patriotice pe versuri populare cât şi pe versurile poeţilor noştri. Bunicul meu, Valeriu Popovici preot în comuna Sibiel îl lua cu el la Răşinari şi pe tatăl meu care avea voce şi talent la cîntat şi care mi-a mărturisit toate cele pe care vi le expun în aceste rînduri.
Scopul acestor « şezători » mascate era ca Octavian Goga, care primea directive din Vechiul Regat – sau chiar el făcea deplasări peste munţi – să le împărtăşească participanţilor şi aceştia, la rîndul lor să le difuzeze fruntaşilor din satele lor. Corul copiilor avea rolul să acopere vocile şoptite din camera unde se desfăşurau şe-
dinţele secrete, iar jandarmii şi organele de securitate maghiară, un fel de NBIH-işti de astăzi, vegheau afară, curioşi să afle ce se instigă înăuntru. Ca şi în perioada comunistă la noi, încă de pe acea vreme, Securitatea ma-ghiară cerea o autorizaţie pentru orice întrunire publică. De aceea se căuta să se invoace pentru autorizare o săr-bătoare religiosă, cele naţionale fiind interzise. Vocile armonioase ale coralei acopereau şoaptele participanţilor la şedintele secrete ale « şezătorilor ». Nimic din cele discutate la aceste şedinţe secrete n-a respirat în afară, corala şi ea n-auzea nimic, iar patrioţii noştri, chiar dacă au fost interpelaţi apoi, n-au divulgat nimic.
Cu cît se apropia primul război mondial, aceste şezători s-au intensificat dar, odată cu declanşarea războiului ele au încetat. Tatăl meu, de frica represiunilor maghiare s-a refugiat în Vechiul Regat în ajunul războiului.
În momentul intrării României în război de partea Antantei în 1916, Securitatea maghiară a recurs la ares-tarea tuturor complotiştilor, participanţii la « şezători », persoane mature, chiar şi tineri din întregul Ardeal.
Pe unii dintre ei, printre care şi bunicul meu, preotul Valeriu Popovici din Sibiel cît şi pe mama lui Octavian Goga – poetul fugise încă de la începutul războiului în Vechiul Regat – au fost arestaţi şi duşi sub excortă în Ungaria de astăzi, în satul Kuszt, comitatul Şopron, unde au fost încartiruiţi în casa unui sas înstărit, Rudolf Hölzl.
Odată cu înaintarea trupelor române în Ungaria, patrioţii români au fost eliberaţi din lagărul şi « pensiunea Hölzl » şi trimişi cu trenul la casele lor din Ardeal.
Alăturat vă înfăţisez lista şi fotografia «exilaţilor politici» luată la sosirea lor în lagărul pensiune Hölzl, în noiembrie 1916, fotografie care mi-a fost înmânată de către verişoara mea Veronica Roajdă din Sibiu, cu numele fiecăruia, funcţia sau meseria şi locul lor de reşedintă. Ordinea persoanelor am scris-o după străvechea tradiţie cultică română, anul «facerii lumii» la noi românii, sau de când fiinţam scriptic ca stat fiind 5508 î. Hr., începând de jos în sus şi de la dreapta spre stânga, aşa cum s-a descifrat şi tăbliţa rotundă de la Tărtăria, datată din 5500 î. Hr. şi Rahonczi Codex². Acest an ar corespunde şi cu anul 5600 î.Hr. pe care l-au stabilit doi geofi-zicieni americani William Ryan şi Walter Pitman în cartea Noah’s flood ca fiind ruperea barierii de stânci de la Bosfor şi revărsarea apelor Mediteranei în fostul lac de apă dulce care exista înainte, creând Marea Neagră de astăzi.
- George LERIC, econom din TROAŞ , comitatul ARAD
- Eremia DONCĂŞ, neguţător din Răşinari, comit. SIBIU
- Toma DOICAN, preot greco-ortodox, Sebeşul Inferior, comit. SIBIU
- Secstil Marcu MĂCELARIU, şcolar în cl. IIa la gimnaziu, Mercurea, comit. SIBIU
- Dumitru ROMAN, învăţător pensionat, Marina Radna, comit. ARAD
- Sergiu MEDIAN, presbiter greco-ortodox, Szászbes, comit. SIBIU
- Marioara MORUŞCA născ. BĂLAN, preoteasă, Şeica Mare – Nagykükülö
- Aurelia GOGA (mama poetului Octavian GOGA) preoteasă, vaduvă, Răşinari, comit.SIBIU
- Agnes Dr. George MĂCELARIU, Mercurea, comit. SIBIU
- Ioan SIMU, presbiter geco-catolic, Szászbes, comit. SIBIU
- Iosif OCNEAN, preot greco-ortodox, Soborşin, comit. ARAD
- GeorgeMOLDOVAN, neguţător, Alsákönes, comit. ARAD
- Frida HÖLZL, copila lui Rudolf HÖLZL – gazda « Cazinei » internaţilor din RUSZT
- Ilarion BOGZA, învăţător, director de şcoală de stat, în pensiune din Borgoprund Besztersze-NASZOD
- Ilie BEU, preot gr. ortodox în Apoldul Mic, comit. SIBIU
- Dr. Sebastian STANCA, preot gr. ortodox în Szaszebes, comit. SIBIU
- Pavel MURĂŞAN, hotelier Besztereze, comit. BESZTEREZE-NASZÁD
- Iacob CHIFA, preot greco-ortodox în Meszöszopor, KOLOZS
- Dr. Sabin DAN, avocat în Buteni comit. ARAD
- Vincenţiu PANDREA, preot greco-catolic, Aranykut Kolozs
- Ioan POPENCIU, preot greco-catolic, Balozstelke Kiskükülo
- Ioan RADU, neguţător SIBIU
- 23. Valeriu POPOVICI, preot greco-ortodox, Sibiel, comit. SIBIU
- Zaharia CUPĂRESCU, proprietar, Solymosvár, comit. ARAD
Notă:
Denumirile localităţilor au fost date după maghiarizarea lor, acțiune care s-a derulat progresiv din anul 1867, anul alipirii Transilvaniei la Ungaria. Alipirea Transilvaniei la Ungaria în sec. al XI-lea cum afirmă istoriografia maghiară este un neadevăr istoric, capcană în care au căzut, din păcate şi o serie de istorici români şi, din nefericire, mediatizată în toate dicţionarele şi enciclopediile române şi străine!
Din statistica rezidenţilor din lagărul din Kuszt de mai sus se observă că jumătate din ei erau preoţi, presbiteri sau soţii văduve de preoţi, preoţii reprezentând clasa intelectuală cea mai numeroasă care s-a învestit pentru pregătirea actului unirii de la 1 decembrie 1918. Altă constatare este că, în căminul caselor preoţeşti, preotesele purtau stindardul patriotismului românesc, alături de soţii lor şi chiar văduvele contribuiau la transmiterea ştirilor care trebuiau difuzate în satele din împrejurimi.
Solidaritatea românească se adevereşte şi prin participarea activă la făurirea actului de la 1 decembrie 1918 a preoţilor români romano-catolici (uniaţi), având parohii în Ungaria de astăzi, sate întregi româneşti găsindu-se între România de astăzi şi Tisa !
Lasă un răspuns