Prețul unui copil…

Eram o mogâldeață de om. Nu mai aveam frați. Mă luau părinții în toate părțile cu ei, fiindcă nu aveau cu cine să mă lase acasă. Învățasem rostul vitelor, aveam grijă de ele în câmp, vreme în care părinții făceau muncile pe la locurile mai apropiate. În sat era o familie fără copii: Gheorghe și Lenuța Curea. De la o vreme stăruiau tot mai insistent de părinții mei să mă dea lor, să mă înfieze. Promiteau că dau în schimb, nici mai mult, nici mai puțin, un taur. Noi aveam un bou și trăgeam la jug cu Melache al lui Cățel, așa că oferta lui Gheorghe Curea venea să completeze o mare lipsă a familiei.

În fața mea, părinții înclinau să fie de acord. Mă întrebau mereu pe mine dacă vreau să mă fac copilul lui Gheorghe și al Lenuței. Refuzam întotdeauna categoric și atunci ei mai mult stăruiau: ba că vom avea și noi de atunci înainte doi boi și nu ne vom mai ruga de unul sau de altul să ne împrumute, ba că suntem săraci și nu vom avea niciodată bani să cumpărăm un bou, ba că Gheorghe nu stă departe de casa noastră și voi putea să revin pe acasă ori de câte ori voi vrea și că vom fi tot împreună. Eu: una și bună, nu și nu! La un moment dat am început să plâng. Nu știu dacă se așteptaseră la așa întorsătură, dar atunci știu că m-a luat tăticu în brațe, m-a sărutat și mi-a spus: ,,-Bine, mă, tată, mă, ai fi crezut tu, că te dădeam noi pe un bou? Toți boii și toate vacile din lume să nu-i fi dat și pe tine nu te dădeam! Păi atîta copil avem și noi și să-l dăm altuia?!”

M-am liniștit,  dar multă vreme m-am minunat, amintindu-mi întâmplarea și socotind cât de scump poate fi un copil!

Gheorghe și Lenuța au luat mai mulți nepoți de-a lungul timpului cu intenția de a-i înfia, dar nici unul nu a stat mai mult de un an. Se purta urât cu ei, îi umileau și îi jicneau și copiii plecau repede. Din ,,gândac de colorado” sau ,,solomâzdră” nu-i scotea. Până la urmă au rămas tot singuri și la bătrânețe părăsiți de toți. Mai târziu, Bebe al lui Bogatu mi-a spus, legat de un caz asemănător: ,,-Părinte, câinele nu fuge de îmbucături, ci de zburături!” Avea dreptate!

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*