Apă mioapă

Consumaţi, zilnic, doi litri de apă? Luaţi şi turnaţi pe gât, nu staţi cu berea în mână, ascunşi după perdeaua publicitară. Până anul trecut, vă îndemnau să “consumaţi cel puţin doi litri de lichide” şi v-aţi luat-o în cap; faceţi cură de trăscău, arătând cu deştu’ spre culoarea, gustul sau mirosul apei de la robinet. Oare licorile din doze şi pet-uri sunt fermentate în aghiasmă? Formularea uşor fiţoasă “apă potabilă” ne-a lovit încă din copilărie, aflând atunci ce păzeşte robinetul marcat cu albastru, cel roşu distribuind, uneori, apă caldă.

În prezent, bucureştenilor le pompează francezii de la Apa-Nova un lichid străveziu, în baza contractului “confidenţial, timp de 15 ani”, semnat pe sub mâna fostului primar Adriean Videanu. Deci, mai avem de aşteptat nouă ani până vom afla ce a curs la cişmele. Veteranii de pe malul Dâmboviţei care anticipau, într-un delir al senectuţii, că Apa Nova aduce un aer modern serviciilor de hazna şi apă potabilă, au coborât în costum de brad la nivelul pânzei freatice. Cei ce mai aşteaptă apa curată la robinet îşi clătesc azi protezele cu scursurile mirositoare şi fără presiune. Oricum am da-o, consumul de apă neepurată păstrează Bucureştiul fără pereche în statistici, fiind singura capitală europeană fără staţie de epurare. Lichidul furnizat prin reţeaua publică a fost scuturat, din An în Paşti, în laboratoare şi spoit public de către specialişti. Rezultatele nu surprind şi tind să devină cotidiene; azi, nitriţi… mâine, paraziţi… mai nou, iod… Apa nu-i atât de neagră, ci doar un pic maronie. Pentru că, trebuie spus, visele hidroeuropene au rămas de tot rahatul. La propriu şi nu doar la robinet.

Pungile mai groase sunt convinse că au găsit calea ce ocoleşte gargara la reţeaua publică. Unii se protejează consumând apă “minerală necarbogazoasă”. Sau “plată”. Extrasă îndeobşte din puţuri forate în jurul Capitalei, mineralizată cu rezultatul haznalelor şi foselor din rezidenţele imobiliare ridicate la repezeală, apa chioară se vinde ambalată, clasificată pe categorii şi preţuri. Compoziţia înscrisă pe etichete îţi fură ochii, făcându-te să crezi că a fost, la rându-i, prelucrată în laboratoare. Şi chiar a fost. Asemeni tuturor companiilor care nu se mai coboară să bea apă de la robinet, angajaţii laboratorului Directiei Sanitar Veterinare consumă doar apă plată. Dar, între două bârfe şi trei ţigări, testarea apei plate adăugate peste cafeaua cercetătorilor DSV a scos la iveală jalnica realitate: era de tot rahatul. Pe lângă bacili şi bacterii, dozatoarele ofereau materii fecale. E scris, albastru pe alb, în buletinul de analiză. Aşa că, vedeţi dumneavoastră, apa nu este şi nu a fost vreodată chioară. E doar mio-apă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*