M-am trezit cu o vocație nouă. Nu știu cât mă ține, dar pentru câteva ore mă declar, cu deplină responsabilitate și cu o doză sănătoasă de obrăznicie civică, avertizor de integritate. Nu vă speriați, nu vin cu denunțuri și nici cu verdicte. Vin cu întrebări. Multe. Și, după cum știm, în România întrebarea poate fi uneori mai periculoasă decât acuzația. Așa că, bună dimineața, Cotroceni! Neața, (e)ND! Încep cu cea mai importantă întrebare pe care cred că statul român o datorează propriilor cetățeni: unde este, în forma sa oficială și completă, documentul care explică în mod integral mecanismul care a dus la anularea alegerilor prezidențiale din 2024? Știm că în 6 decembrie 2024 Curtea Constituțională a pronunțat Hotărârea nr. 32, prin care a anulat procesul electoral pentru alegerea Președintelui României. Știm că în centrul discuției s-au aflat informațiile prezentate în ședința CSAT din 28 noiembrie și documentele desecretizate ulterior. Știm, de asemenea, că președintele ND a vorbit public despre datele din CSAT și despre necesitatea unei clarificări printr-un raport.
Ei bine, în calitate de cetățean și, pentru astăzi, de „avertizor de integritate”, aș vrea să știu simplu: Unde este raportul? Dacă există, cine l-a întocmit, când a fost finalizat, cui i-a fost înaintat și unde poate fi consultat integral? Dacă nu există un raport distinct cu această denumire, care sunt atunci documentele oficiale care, puse cap la cap, reprezintă explicația instituțională completă a anulării alegerilor? Care au fost toate documentele care au stat la baza deciziei? Care dintre ele sunt publice? Care sunt în continuare clasificate? Cine a decis clasificarea lor și în baza cărui temei legal? Și, poate cea mai simplă întrebare dintre toate: dacă o decizie atât de gravă pentru democrația românească a fost luată pe baza unor informații, nu ar trebui cetățeanul să poată afla, într-o formă inteligibilă și verificabilă, ce s-a întâmplat cu acele informații după anularea alegerilor?
Nu cer acces la informații care, prin lege, trebuie protejate. Cer să mi se spună clar ce există, ce este public, ce nu este public și de ce. Și mai am o întrebare care a apărut în spațiul public chiar din interiorul clasei politice. În martie 2026, Dominic Fritz a declarat că se întâlnește săptămânal cu președintele Nicușor Dan la Palatul Cotroceni, pentru a discuta „temele zilei”, iar discuțiile, potrivit propriei sale declarații, au loc între patru ochi, într-o sală „unde garantat nu sunt microfoane”. Nu am niciun motiv să contest declarația „românului” Fritz. Tocmai de aceea o iau în serios. Așadar, Cotroceni, vă rog să ne spuneți: aceste întâlniri au loc? Sunt întâlniri oficiale sau informale? Există o evidență a lor? Cine participă? Există note, minute, informări sau alte documente care consemnează temele discutate? Și, mai ales, ce înseamnă, din punct de vedere instituțional, o întâlnire între președintele României și liderul unui partid politic, desfășurată săptămânal, într-un spațiu despre care acesta afirmă public că nu are microfoane?
Nu întreb dacă cineva ascultă. Nu întreb dacă cineva înregistrează. Nu întreb dacă cineva complotează. Întreb doar dacă există o procedură instituțională și unde poate fi consultată. Pentru că, vedeți dvstra, eu sunt doar un cetățean. Nu am acces la Cotroceni, nu am acces la camerele fără microfoane și nici la ușile închise. Am însă dreptul să întreb ce se întâmplă în instituțiile statului și să primesc răspunsuri în limitele legii. Și mai am o întrebare, poate chiar mai incomodă: unde poate cetățeanul găsi imaginea completă a deciziilor luate la Cotroceni în chestiuni care au consecințe directe asupra vieții politice și instituționale a României? Pentru că transparența nu poate însemna doar comunicate atunci când instituția dorește să comunice. Transparența înseamnă și posibilitatea cetățeanului de a întreba atunci când are nelămuriri. Iar dacă răspunsul este că anumite informații nu pot fi făcute publice, este în regulă. Spuneți-ne ce nu poate fi făcut public și în baza cărui articol de lege. Dacă un document există, spuneți-ne unde este. Dacă nu există, spuneți-ne că nu există. Dacă este clasificat, spuneți-ne cine l-a clasificat și de ce. Dacă o întâlnire este oficială, spuneți-ne în ce calitate are loc. Dacă este informală, spuneți-ne ce reguli se aplică. Nu este o acuzație. Este o cerere de claritate. Pentru că democrația nu începe și nu se termină în cabina de vot. Democrația continuă și după ce oamenii pleacă de la urne. Continuă în instituții, în documente, în decizii și, mai ales, în obligația celor care ocupă funcții publice de a putea explica cetățeanului ce au făcut în numele lui. Întrebări ar mai fi o sumedenie. Cum ar fi să aflăm numele în clar, al celor ce au fost „donatori anonimi” în campania electorală din 2025. Ce are N Dan de comentat cu privire la ceea ce a spus dna Pippidi despre cum „i s-a dat o misiune să să-i scape pe ei de extremiști”. Cine sunt cei din spatele lui „ei” și cine sunt „extremiștii” din spusele duamnei de mai sus. Și mai ales, ultima întrebare: Când o să fiți dle NDan președinte? Noi știm că niciodată! Se vede! Din drone! Alea „rusești” ale lui Zdrele, prietenul și „eroul” vieții de președinte inexistent al României. Așadar, și astăzi sunt „avertizor de integritate”. Mâine poate îmi trece. Sau nu! Vă iau pe rând, tati! Nu vă agitați! Că tot am unde să scriu! Dixit! Dar până atunci, dragă Cotroceni, am o rugăminte modestă: scoateți documentele din sertare, puneți răspunsurile pe masă și nu vă speriați de întrebări. Promit că nu am microfoane. Doar ochi, urechi și foarte multe întrebări.
