Sigur, dacă s-ar împlini dorința acestor generali din mucava de „influenceri” (ce niciodată nu mor pe frontul conflagrațiilor) și ar începe războiul, nici nu ar mai conta dacă „a fost” sau nu justificat… Dacă acel factor declanșator a existat la nivelul de pericol care să ducă la decizia ageamiilor politico-militari de a da foc lumii… Pentru că, din acel moment tot ce va fi însemnat cu „a fost” (da ori nu), cu sau fără semnul întrebării, nu va mai conta… Va mai conta doar acel este al momentului de infern în care va fi intrat, întâi Europa, și, apoi, în lanțul de domino al castelelor din nisip pe care stă astăzi lumea, întreaga civilizație… De fapt, întreaga lume… Pentru că, doar a permite escaladarea unui asemenea război nu ne-ar mai îndreptăți a ne numi civilizație… Ci doar lume… Este adevărat, dacă avem vreo certitudine despre felul în care au început marile războaie ale lumii (astăzi mai aproape ca niciodată de cel ultim), aceasta este că niciodată nu s-au conservat și dovezile irefutabile ale adevărului (istoric) care a motivat (nu neapărat, și îndreptățit…) o conflagrație… Pentru că învingătorii nu păstrează relicvele minciunilor prin care au creat „calea”, iar învinșii nu au cui să mai arate, într-o demonstrație morală, „adevărurile” lor… Căci, la momentul morții, întinzându-se peste fronturi, meleaguri, orașe, țări, nu va mai căuta nimeni „factorul declanșator”… Cu atât mai puțin să stea să demonstreze (oricum, cu acel „ceva”, „factorul declanșator”, ce se va fi pierdut între timp, dacă acesta chiar a existat cu adevărat), să dovedească dară că a fost vorba de o necesitate (fie și manipulată machiavelic de conducătorii lumii) a alegerii între răul ce a adus un folos (unora, ca putere) și binele (desigur, cel economic, fie și ca economie de război) ce a sfârșit prin a ucide în masă…
La momentul în care lumea va fi fost aruncată în flăcări nu va mai conta dacă a fost sau nu dintr-un scop justificat… Poate chiar „moral”, deși, doar când vorbim despre pace (nu despre război!) se pot invoca reperele morale, nu?! Nu va mai conta dacă a fost vorba despre o dronă sau doar despre un roi virtual creat (noi, știm, Decembrie ’89 ar trebui să ne fie încă viu, nu?!), dacă aceea dronă a avut un scop provocator sau a fost o semnătură clară de la solul de război… Oricum, toate aceste date lipsesc… Și numărul cert al aparatelor care au penetrat spațiul aerian al Poloniei și clara misiune de „kamikaze” (a rușilor, presupunând că erau ale lor)… În fond, fără date, dacă nu certe, măcar trecute prin toate filtrele de analiză politico-militară posibile, am fi în fața celui mai penibil factor declanșator din rândul războaielor mari, mari mai ales ca număr de morți, de ologi, de văduve, de orfani: placaje lipite cu „aracet” livrate drept drone ale sinuciderii… Deși, singurul sinucigaș din acțiunea dronele ruso-kamikaze ar fi doar pacea lumii…
De fapt, totul are evidente linii de intruziune de forțare dinspre generalii voind războiul lor… Fără ei în prima linie… Pentru că, fără a chibzui, s-ar deschide doar drumul apocalipsei… În fond, pentru interesele acestor prea mulți nebuni ce ne conduc, războiul ar putea începe (pentru a specula factorul surpriză) tocmai înainte ca lumea să fie, nu doar pregătită, ci să înceapă să pună întrebări… Multe întrebări… Căci, este discutabilă, chiar acuzabilă în fața unui tribunal judecând ușurința de care au dat dovadă unii liderii în a da foc lumii, rapiditatea și, mai ales, lipsa de consistență a cererii polonezilor de activare a Articolului 4… Pentru că, știind că există riscul de a începe ceva ce nu se va ști când se va mai sfârși, să arunci provocarea articolului nuclear al unei alianțe (tot mai mult politice, decât de geniu militar) este un răvaș otrăvit pentru care mulți ar trebui să răspundă…
Și nu doar Varșovia este vinovată pentru solicitarea, pe repede înainte, de a cere activarea Articolului 4, ci și „graba” (bine chibzuită… anterior!) a unor parteneri europeni ai și din NATO dornici de a începe cu orice preț războiul… Cu acea „Santinelă” ce nu pacea este trimisă să vegheze… Ci, eventuala zi „A”, momentul declanșării războiului apocaliptic… Pentru că nu vor mai exista alte litere în alfabetul războiului pentru momentul când se va decide a se da foc lumii… Doar „A” de la apocalipsă… Iar ușurința de care a dat dovadă Varșovia în a solicita aproape riscul apocaliptic, dar și disponibilitatea celorlalți, în lipsa unor dovezi de netăgăduit, ar trebui să ridice mari semne de întrebare față de acest articol… Pentru că nu a existat, nu dovada certă a unui întreg „roi” de drone, ci a lovirii teritoriului polonez cu o încărcătură, nu doar explozivă, ci intenționat ucigătoare… Or, polonezii nu au stat nici măcar o zi să analizeze!… Așa cum au făcut bulgarii, după găsirea unei drone, aproape în aceeași zi, având, de data aceasta, „toate țiglele” pe ea, cu tablele și șuruburile la locul lor, pe plaja din Burgas, pentru a avea timp de „o analiza detaliată pentru a stabili originea și tipul exact al dispozitivului”… Iar Sofia nu a sărit să ceară activarea Articolul 4, anunțând că este tocmai nevoie de timp pentru o analiză, timp ce nu mai contează ca ore, zile, săptămâni chiar luni când este vorba despre riscul de a da foc lumii… În schimb, polonezii s-au grăbit: nu au analizat nici „consistența” roiului de drone rusești, nici dacă parte din acesta nu a fost cumva unul virtual, doar pe țintele radar, nu au verificat nici dacă placajele lipite cu „aracet”, și ridicate în aer, chiar erau „drone”, nici dacă, reale și funcționale, acestea nu au fost cumva deturnate tocmai de aceia care caută să extindă războiul, introducându-le într-un spațiu (nu doar aerian) atât de fragil ca întindere a nervilor… Pentru că, toate celelalte provocări, toate celelalte drone prăbușite (voit ori nu) în ale țări, ce puteau solicita la rândul lor eventuala activare a Articolului 4, nu au creat aceea panică speculativă ca în Polonia… Iar astfel de stârniri, la limita activării Articolului 4, vor mai fi… Pentru că, pentru ucigașii Păcii, „scopul scuză mijloacele”… Și să nu ne trezim cu slugarnica noastră „diplomație” (a orbilor într-o lume a provocărilor și a surzilor într-o lume a argumentelor), că următoarea dronă „de Articol 4” va cădea la noi…
