După exact o jumătate de veac, prestigiosul trofeu „Mărul de aur” al FIJET va fi decernat sâmbătă, 20 iunie, unei admirabile destinații turistice din Moldova dintre Carpați și Prut. Este vorba de municipiul Iași, istorica urbe a marilor împliniri și, nu de puține ori, sacrificii. „Mecca românilor”, o denumea cândva Nicolae Iorga, tot marelui istoric aparținând și aceste rânduri pe care s-ar cuveni să le purtăm mereu în gând: „Sunt români care n-au fost niciodată în Iaşi, deşi n-ar trebui să fie niciunul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde altundeva”. Fiindcă veni vorba de istorie. La Paris, la 4 decembrie 1956 – în plină adversitate politică între cele două sisteme ideologice ale vremii – un grup de ziariști de stânga din Belgia, Franța și Italia au înființat Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism (Fédération Internationale des Journalistes et Ecrivains du Tourisme). În scurt timp, grabnic constituitele asociații naționale ale ziariștilor – preponderent din țările din estul Europei – se înscriau în proapăta Federație jurnalistică. Așa s-a întâmplat și cu Asociația Română a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism – ARJET. „Numele de botez” aveau o rădăcină comună: „JET”. Așadar, Asociația Ungară a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism (AUJET), Asociația Bulgară a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism (ABJET) etc. ARJET a aderat la FIJET începând cu primăvara anului 1958.
Așadar, aderând la FIJET, ARJET (România) găzduia, pentru prima dată, un Congres al breslei jurnaliștilor de turism. Se întâmpla asta în anul 1973, prilej cu care un consistent grup de membri ai unor asociații FIJET au avut generoasa posibilitate de a cunoaște România la ea acasă. Doi ani mai târziu, în 1975, FIJET înnobilează turismul românesc cu „Mărul de aur” pentru bisericile pictate din Bucovina. Decernarea propriu-zisă s-a petrecut în ziua de Paști a anului 1976. A fost singurul „Măr de aur” primit de România până în decembrie 1989. O ultimă mare acțiune în România „comunistă” s-a petrecut în anul 1988, când revista de turism „Vacanțe în România”, destinată, lunar, oaspeților occidentali, mai cu seamă, apărând în limbile engleză, franceză și germană, a aniversat 35 de ani de la înființare. Era editată de Ministerul Turismului și realizată, până în 2008, când și-a dat democraticul sfârșit, de redacția România pitorească. Participanții la această spectaculoasă celebrare – membri, mai cu seamă, ai asociațiile din țările comuniste „prietene” – s-au bucurat de un program pe cinste: vizite în stațiunile de pe Litoralul românesc al Mării Negre, pe potecile lacustre al Deltei Dunării, în stațiuni montane, în București… Un moment aparte în existența ARJET s-a petrecut în anul 1999. Am fost la rădăcina lui: eram trezorierul Asociației românești și, cu acordul membrilor Consiliului Director, am refuzat să mai plătesc anuala cotizație, deloc modică, ce se vira la „centru”, adică la Bruxelles. Un paragraf al Statutului FIJET prevede că neplata cotizației echivala cu autoexluderea. Ceea ce s-a și întâmplat. (Atașez, între imagini, ca fapt divers, și legitimația – față/verso – de membru al FIJET; de atunci.) Este de reținut și amănuntul că din board-ul FIJET au făcut parte, prin ani, și jurnaliști români. Inclusiv de la publicațiile România pitorească. Cumva, așa se și explică, de pildă, că documentele de la înfiițarea ARJET și până la transformarea în AJTR se găsesc în posesia redacției România pitorească.
Dincolo de toate aceste avataruri, asupra cărora voi reveni, mă bucur sincer că trofeul FIJET ajunge, chiar și după jumătate de veac, la Iași. Salut cu toată căldura inițiativa și demersurile întreprinse de FIJET România, de board-ul său. Este, pe lângă activa simbolistică a Trofeului, și un act de profund patriotism. Iașiul – cel mai încântător oraș românesc, cel puțin la vremea toamnelor lungi, orașul iubirilor romantice și al primei Uniri a tuturor românilor, orașul lui Eminescu și Creangă și al atâtor ziditori de neam și spirit înălțător – merită și o asemenea recunoaștere, ca să nu spun răsplată. Felicitări tuturor celor care au adus un „Măr de Aur” într-o grădină cu adevărat edenică!
