Statul român expropriază o societate în faliment, Viromet Victoria, de 370 de ha de teren și pădure, plus zeci de construcții, pentru a face loc unui „join-venture” cu Rheinmetall, concern german care promite să facă acolo praf de pulbere și muniție. Asta se întâmpla cu mult înainte de SAFE, mai precis, în 2024. Doar că societatea în faliment Viromet Victoria, care nu a decedat încă, face contestație în contencios administrativ. Posibil să se anuleze exproprierea? Da. Posibil ca Statul român, adică noi, să achite despăgubiri? Da. Posibil ca despăgubirile să fie puse în seama Rheinmetall sau a politicienilor care au comis acest „biznis”? Nu. Recent, șantierul naval Damen din Mangalia a intrat în faliment. Statul român are intenția de a construi acolo patru nave militare, în valoare de 920 de milioane de euro, dar nu cu Damen, ci cu Rheinmetall. Cum? Păi, preluând la preț de lichidare activele falitului Damen, adică la niveluri de 10-15 ori mai mici decât prețul de piață sau decât prețul ca going concern (afacere în derulare). Statul român are intenția să obțină aceste active până în 30 mai, când este termen – limită de perfectare a contractului mare cu Rheinmetall (cel cu miliardele multe, atribuite fără licitație).
O asemenea rapiditate nu e posibilă decât dacă lichidatorul, comitetul creditorilor și judecătorul – sindic din dosarul de faliment al Damen Mangalia ar fi convinși „prin mijloace specifice” să accelereze o procedură care, de regulă, durează minim doi ani. Plus că societatea de tip joint – venture cu Rheinmetall trebuie constituită și dotată cu capital social suficient pentru achiziția activelor Damen până la 30 mai. Altfel, Statul român nu poate achiziționa direct activele Damen. Dacă acest joint – venture deja există, e bai mare. Înseamnă premeditare.
Precizez aici că, în total secret, pare că s-a „aprobat” contractul mare cu Rheinmetall în comisiile reunite ale Parlamentului, în ziua de 30 aprilie, când lumea se ducea către vacanța de 1 mai. Nu în plen, ci în comisii. Nu se știe cum au votat comisiile și cât timp au avut la dispoziție – probabil o juma’ de oră, nu mai mult. Deci, avizul este pur formal.
Acum, să vedem… Ar putea olandezii de la Damen să conteste și să ceară despăgubiri? Ar putea. O vor face în mod sigur. În primul rând, pentru că investiția lor la Mangalia a fost tratată cam nașpa – în ciuda situației inițiale, olandezii au fost degradați la rang de acționari minoritari (49 la sută olandezii, 51 la sută Statul român). În al doilea rând, falimentul Damen pare acum a fi fost premeditat. Statul român avea nevoie de șantierul naval. Acum, pare a-l avea la îndemână, cu preț redus și vânzător strâns cu ușa. Deci, olandezii ar putea lua calea ICSID, pentru exproprierea investiției lor.
Ca și în cazul Pfizer, o să ne trezim cu o sentință de un miliard peste vreo patru ani. O să plătească Rheinmetall? Nu. Or să plătească politicienii care au forțat aceste contracte? Nu. În plus, orice persoană prejudiciată, inclusiv Damen, va putea sesiza CJUE. Jurisprudența CJUE este deosebit de restrictivă în materie de achiziții militare dintr-o singură sursă (fără licitație). Despre asta, cu altă ocazie. Pe moment, să privim poza acestor demersuri ale Statului român, captiv acestei corporații, și să ne minunăm: o societate în faliment este expropriată, o altă societate în faliment este golită de active, ambele demersuri fiind impuse politic și la prețuri de nimic, prin acte discreționare de putere publică, în favoarea unei organizații străine…
