Statele membre ale UE s-au reunit pe 12 septembrie 2025, la Bruxelles, pentru a-și prezenta poziția asupra propunerii de regulament de control al comunicațiilor online, cunoscut pe social media ca „Chat Control 2.0” sau sub acronimul CSAM. Proiectul este, teoretic, despre protecția minorilor contra abuzurilor din online, în special, contra abuzului sexual, finalitate cu care, evident, orice om normal la cap ar fi de acord. Frânturi ale proiectului, pline de umbre și sferturi de adevăr, așa cum stă bine unei decizii europene care îi privește colectiv și individual pe toți cei 460 de milioane de cetățeni a UE, au fost puse în dezbatere de câteva ori în comisiile de specialitate ale Parlamentului UE, inclusiv în IMCO și JURI, comisii din care fac și eu parte. Ce trebuie să ne atragă atenția este faptul că asigurarea prevenției abuzului din online presupune, în opinia autorilor proiectului, un control al TUTUROR convorbirilor și comunicațiilor online, inclusiv e-mail, whatsApp, messenger, zoom, teams, social media, hărți digitale, personal/professional chat etc. Controlul va fi centralizat și răspândit la nivel statal și regional, dar foarte probabil va fi concesionat unor privați „siguri și de încredere”. Este expresia cea mai clară a capitalismului de supraveghere, de care vorbea încă din 2019 Shoshana Zuboff (povestea încă se mai găsește, ca documentar, pe Netflix). Problema și mai mare este că, în loc ca eforturile să se centreze pe combaterea pedofiliei și a abuzului online contra copiilor, reglementarea ne transormă pe noi, ceilalți, în suspecți de abuz. Asta în timp ce autoritățile fie asistă pasiv, fie încurajează propaganda pentru pedofilie, ca simplă practică sexuală, precum și propaganda pe față sau insidios pentru consumul de prafuri și iarbă „de calitate”, ca practici medicale. Sunt chestii care se răspândesc pe internetul vizibil și pe social network ca pecingina, sub protecția politicilor de diversitate și incluziune.
Culpabilizarea colectivă a maselor este un obicei pe care ni l-au impus mereu „salvatorii”, sub pretextul crizelor și a necesității de a lupta cu consecințele acestora: -am fost suspecți de infectarea altora pentru că am pus întrebări cu privire la conținutul și efectele vaccinului (inteligentul de Câțu ne spunea, în reclame plătite cu bani publici, că vaccinul conține… o bere cu prietenii…); -suntem suspecți de distrugerea planetei pentru că umplem conturile producătorilor, comercianților și statului cu banii pe care îi dăm pe mașini cu motoare termice, precum și pentru că umflăm profiturile băncilor de la care luăm credite ca să cumpărăm mașini cu motoare termice (ca și când noi am fi fost inventatorii sistemului petro – economiei); -suntem suspecți de susținerea dictatorilor din Est pentru că punem întrebări cu privire la motivațiile continuării unui război fratricid și ale aruncării trilioanelor de euro din bani publici în gaura neagră a unui stat mafiot și corupt (ca și când noi am fi făcut afaceri cu Putin sau am fi pregătiți din nou de afaceri cu Putin după instaurarea păcii); -suntem suspecți de spălare de bani, de finanțare a terorismului, de falimentarea unor bănci etc.
Iar acum suntem suspecți de abuz pe internet.
Există state conduse de lideri cu evidente tentații totalitare, imitatori ai lui Putin sau epigoni ai lui Xi, care au plusat deja în acest domeniu. Prin vocea foarte „legitimă” a lui Macron, Franța are proiecte de interzicere a accesului la social media până la 16 ani, precum și de interzicere a smartphone – ului în școli. Macron ar introduce mâine în Franța și UE sistemul de social credit (rating de cetățean) pe care China îl practică acum pe scară largă, asta dacă nu ar există, încă, o opoziție serioasă la acest sistem. Partidul lui Macron este primul din Parlamentul UE care susține proiectul Chat Control 2.0, pe motiv că „lumea ar fi mai bună dacă toată lumea ar respecta toate regulile”. Atunci când ești convins că statul trebuie să îl sancționeze sever pe cel care nu are aceeași opinie cu a ta, ești totalitar. Când crezi că cel care ți se opune politic trebuie pedepsit exemplar și acționezi ca atare, ești terorist. Dacă ai impresia că salvezi libertatea de opinie eliminând orice altă opinie decât a ta, eșți iliberal, ca și Putin, ca și Maduro, ca și Lukașenko. Dacă ți se pare că oprești abuzul online asupra copiilor ridicând pe toată lumea la rangul de suspect de abuz, eșți cu nimic mai bun decât Carl Schmith sau Goebels. În Consiliul de vineri, 12 septembrie 2025, pozițiile celor 27 de state membre ale UE au fost divergente. Franța este principalul susținător, dar există țări ca Germania, Polonia, Olanda, Belgia, Austria, Cehia, Slovacia și Luxemburg care se opun proiectului, precum și țări cu poziție ambiguă sau necunoscută. Cel mai deranjant pentru noi este că România nu are o poziție publică în această privință. Ca de obicei, se operează fie cu secrete de stat, fie cu mandate implicite date Franței… Nu se știe nici măcar dacă România a participat la reuniunea din 12 septembrie 2025. Reprezentanța României la UE nu are niciun anunț oficial. Publicațiile de specialitate dau ca sigură emiterea reglementării în octombrie 2025, dar este puțin probabil ca, într-o chestiune în care există deja blocaj, procedurile să fie atât de mult accelerate încât reglementarea să fie gata în octombrie 2025. Mai degrabă, reglementarea va fi gata în octombrie 2027. Asta nu înseamnă că nu trebuie să rămânem vigilenți.
