Bolojan-Distrugătorul îşi continuă neabătut opera de „reconstrucţie” prin demolare, cu aerul solemn al unui arhitect de baltă care a primit planurile direct de la demolator. Unde vede o cărămidă, vede o cheltuială; unde întâlneşte un om, descoperă o statistică; iar unde mai pâlpâie vreo speranţă, găseşte urgent un indicator de eficienţă care trebuie optimizat. Cu fiecare pas făcut „pentru binele ţării”, ţara mai pierde câte ceva din ce a mai rămas: o bucată de răbdare, o fărâmă de demnitate şi, pe alocuri, chiar senzaţia că mai există cineva la volan. Dar nu-i nimic: important este că direcţia rămâne fermă, privirea rămâne încruntată, iar explicaţia rămâne aceeaşi – trebuie să doară acum pentru ca, într-un viitor luminos şi atent contabilizat, să ne fie bine. Dacă românul mai întreabă, din când în când, unde duce drumul acesta, i se răspunde cu superioritatea celui care cunoaşte destinaţia, dar preferă să nu o divulge. La urma urmei, într-o ţară (dacă se mai poate numi așa), în care „pas cu pas” metoda actuală de guvernare, nu mai contează atât de mult unde ajungi. Important este să înaintezi suficient de metodic încât, atunci când te uiţi în urmă, să nu mai recunoşti aproape nimic din ceea ce ai lăsat în urmă. Cu un an în urmă, reîntors de la Paris unde a fost uns ca sluga oficială a Davosului și a lui Macron, Ilie Bolojan a purces să prindă muştele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanaţii mustind de lipsa de scrupule, ca un burete de apă. Servitorul sorosist, Bolojan-Distrugătorul emană aere occidentale, respinge superior atmosfera autohtonă şi, şocat de umanitatea „anormală” a românilor, împroaşcă semnele mitocăniei ipocrite și distruge „Pas cu pas” puținul care a mai rămas din Țara de până în decembrie 1989. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez perversului slujitor al lui Soros, replica meritată:: „We agree to disagree” (Suntem de acord să nu fim de acord). Fostul prim-ministru demis în Parlamentul României la 5 mai 2026 profită de o prevedere constituțională și emite în continuare legi-fără-de-lege care distrug ceea ce românul „de rând” mai are, cu toate relele care au trecut peste el, şi care nu contenesc să-l agreseze.
Tăcerea românilor îi permite personajului în cauză să procedeze cum gândeşte că este mai bine (pentru el – n.n.), dar nu mă poate obliga să adopt procedura și tratamentul practicat de tiranul malefic Bolojan. Iată însă că a dat „norocul” peste neamul românesc prin apariţia unor astfel de înţelepţi stilaţi care dau lecţii de conduită şi nu întâmplător „uită” temenelele pe care le-au făcut în ultimii ani în „corul robilor” şi pentru care a fost promovat drept „ultra”, „super”, marfă”… idolul lui Macron și al Ursulei von der Leyen. Desigur, cine se-asemănă, se adună așa, și ea demisă din funcția de Ministru de Externe (săracul Titulescu a murit a doua oară când a văzut că madam Țoiu (oare numele ei vine de la clondirul bețivilor? – n.a.) proasta proastelor și urâta lumii mai stă pe locul din care el a reprezentat diplomația românească. În urmă cu peste 16 ani, precedentul Suveran Pontif, sosit în prima sa vizită într-o ţară ortodoxă, a numit România „Grădina Maicii Domnului” şi presupun că Sanctitatea Sa ştia pentru ce. Parafrazând, zic şi eu: mare este „Grădina Maicii Domnului” şi tare mulţi duși cu pluta are! În înalta lor înţelepciune, aceştia ar trebui să gândească mai atent la faptul că excesul de infatuare provoacă ulcere şi atacuri cerebrale. Tensiunea continuă la nivelul vieţii cotidiene a declanşat o serioasă deformare a percepţiei Bolojanului care și-a depus capul la prăvălia de amanet a lui Emmanuel Macron alături de Ursula von der Leyen. Societatea românească, profund afectată psihic, din care omite să menţioneze că el însuşi face parte, a fost-este supusă cretinismelor și vânzării (la propriu) de țară și alimentării buzunarelor escrocului internațional Zelenski cu banii storși cu de-a sila de la români. Și astfel, demisul Bolojan, cu mapa vânzătorului de țară sub braț și cu aerul celui care a descoperit secretul prosperității personale pe seama țării, Bolojan-Distrugătorul înaintează. Nu aleargă, nu se grăbește, nu ezită. Dacă mai găsește prin cotloanele administrației vreun leu care n-a fost încă taxat îl ia de guler și-l trimite disciplinar la muncă pentru Ucraina. Dacă dă peste vreun buget care încă ai respiră, îi pune imediat botnița deficitului, iar dacă întâlnește vreun român care mai are naivitatea să creadă că statul ar trebui să existe și pentru el, îl privește lung, ca pe o eroare de sistem.
În mâinile sale lacome, România s-a transformat într-un laborator de reforme demolatoare, în care cobaiul este mereu același: românul. Experimentul se repetă până când pacientul nu mai protestează, nu pentru că s-a însănătoșit, ci pentru că n-a mai rămas cu suficientă energie să trăiască. Bolojan, cel mai distructiv prim-ministru din istoria României declară cu „modestie”: „Eu cunosc intim un singur om, şi anume pe mine însumi! Eu merg în toate direcţiile, chiar dacă sunt obscure, banale, idioate, geniale sau criminale… fiecare din ele are străpungere către românii și apreciere din partea conducerii lagărului concentraționar numit Uniunea Europeană”. Se poate observa lesne că teroristul Bolojan sfidează umanitatea „anormală” a românilor. El prezintă simptomele unei nevroze cronice ce nu poate fi tratată decât cu încarcerarea sa la Jilava pentru terapie de lungă durată. Poate că reîntoarcerea în trecutul său unde se simțea atât de bine când fura camioane nu i-ar dăuna… Noi, ceilalți, trebuie să sprijinim revolta ciobanilor împotriva uciderii oilor la comanda altei alienate mintal, Ursula von Den Leyen, escroaca nepedepsită de la Bruxelles. Cu toții se impune să reacționăm asemenea ciobanilor care au venit cu turmele de oi la București. Poate așa vom mai putea salva ce a mai rămas din Țara lui Ștefan Mihai, Ion, Nicolaie…
Reamintesc: oricine știe că „Cine se-aseamănă, se adună!”, ața că dacă măcar acum ne asemănăm, să luptăm pentru descătușare, pentru libertate și un trai decent. „Trăiască Nația!”.
