Prima dovadă a unei interacţiuni dintre primii oameni din Europa (Homo Sapiens) şi cei de Neanderthal s-a bazat pentru început pe descoperirea în România a unui singur individ, numit „Oase 1”, vechi de 40.000 de ani, scos la lumină din Peștera cu Oase (Apuseni) în anul 2002. Dar iată că o nouă descoperire a unor resturi umane (dintre care un întreg dinte şi mai multe fragmente de os), au fost găsite într-o peşteră din Bulgaria (Bacho Kiro) în anul 2020. Prin secvenţierea genetică a acestor resturi umane vechi de 45.000 de ani s-a dezvăluit o migraţie necunoscută către Europa şi s-a arătat faptul că amestecurile cu populaţiile de Neanderthal erau mai frecvente decât se credea anterior. Acestea toate au fost publicate într-un studiu în revista „Nature” (citat de AFP, după cum informează News.ro; în 08/04/2021). Secvenţierea genetică a concluzionat că aceşti indivizi erau mai apropiaţi de populaţiile actuale din Asia de Est şi din Americi decât de europeni. Această descoperire sugerează „că ei aparţineau unei migraţii umane moderne în Europa care nu era încă cunoscută” în istoria genetică a migraţiilor, potrivit studiului. Este şi o „dovadă că au avut o oarecare continuitate între primii oameni moderni în Europa şi cei care au trăit mai târziu în Eurasia”, continuă să ne spună studiul. Aceste descoperiri „modifică înţelegerea noastră iniţială despre primele migranţii umane în Europa”, indică Mateja Hajdinjak, cercetător la Institutul german pentru Antropologie Evolutivă „Max Planck”, care a condus cercetarea. Acest lucru arată cum „chiar şi istoria europenilor moderni din Europa ar fi putut fi tumultuoasă şi a implicat înlocuirea populaţiilor”. Resturile, găsite în grota Bacho Kiro din Bulgaria, au arătat în primul rând că oamenii trăiau alături de cei de Neanderthal în Europa mai devreme decât s-a crezut. Dar analiza genetică a resturilor a arătat şi că primii oameni şi cei de Neanderthal au interacţionat mai mult decât se credea. „Toţi indivizii din grota Bacho Kiro au strămoşi de Neanderthal cu cinci sau şapte generaţii înainte de existenţa lor, sugerând că amestecul dintre primii oameni din Europa şi cei de Neanderthal era frecvent”, potrivit lui Hajdinjak. Iată cum dovada unei asemenea interacţiuni între speciile umane se poate baza acum și pe dovezile fosile descoperite la sud de Dunăre, în Bulgaria, în grota Bacho Kiro de acum 45.000 de ani.
Dar aflăm din revista „Nature” faptul că o echipă multinațională de cercetători a descoperit dovezi genetice privind încrucișarea dintre omul de Neanderthal şi omul de tipul Homo Sapiens în urmă cu aproximativ 100.000 ani, adică mult mai devreme decât au crezut oamenii de știință. „Cercetătorii conduşi de Dr. Sergi Castellano de la „Max Planck” Institute for Evolutionary Anthropology şi Prof. Adam Siepel de la Cornell University, Ithaca, au analizat genomurile aparţinând unui om de Neanderthal (Homo neanderthalensis) și unui om de Denisova (denisovanul) din regiunea munților Altai (Siberia) şi secvenţele cromozomului 21 provenite de la doi neandertalieni din Spania și Croația. „După prima secvenţiere a genomului de Neanderthal din anul 2010, se ştia că neandertalienii şi strămoșii oamenilor moderni s-au încrucișat”, a declarat Prof. Siepel. „Cu toate acestea, datele de până acum se refereau la un eveniment ce data din urmă cu 47.000-65.000 ani, adică din perioada în care populațiile umane au părăsit Africa” (…) „Evenimentul pe care l-am descoperit a avut loc într-un trecut mult mai îndepărtat” (…) „Un lucru foarte interesant despre constatarea noastră este că aceasta indică că încrucişarea dintre neandertalieni şi oamenii Homo Sapiens nu s-a produs aşa cum credeam”, a subliniat Prof. Siepel. „Am descoperit urme de ADN uman într-un genom de Neanderthal şi nu urme de ADN de Neanderthal într-un genom uman, aşa cum ne aşteptam”. Conform cercetătorilor, genomul oamenilor din prezent care sunt de origine din Eurasia conţine gene de neandertalian. Aceste fragmente de ADN sunt urme ale încrucişării care a urmat migraţiei umane din urmă cu aproximativ 60.000 de ani. Copiii care s-au născut în acea perioadă, ca urmare a încrucişării dintre oamenii moderni şi neandertalieni, au crescut printre oamenii moderni și au rămas alături de aceştia. Acest lucru explică de ce ADN-ul de Neanderthal a rămas în genomul uman. Cu toate acestea, populaţiile africane contemporane nu au urme detectabile de ADN de Neanderthal în genomul lor. Acest lucru indică faptul că încrucişarea s-a produs între oamenii moderni care au părăsit continentul african şi neandertalieni.
Dovezile cercetătorilor se bazează pe genele provenite de la oamenii moderni care au fost descoperite în genomul unui reprezentant al omului de Neanderthal, din regiunea munţilor Altai. Strămoșul omului modern ale cărui gene au ajuns la omul de Neanderthal din regiunea munţilor Altai trebuie să fi părăsit Africa cu mult timp înainte de migraţia prin care populaţiile umane din Africa au ajuns în Europa și în Asia, în urmă cu 60.000 de ani. Prin contrast, în cazul celor doi neandertalieni descoperiţi în peșterile europene din Spania și Croația nu s-a descoperit ADN provenit din strămoșul oamenilor moderni. ADN-ul omului de Denisovan analizat de cercetători nu conţinea urme de ADN de la omul modern, spre deosebire de omul de Neanderthal găsit în aceeași peșteră. Acest lucru nu înseamnă că strămoșii oamenilor moderni nu s-au împerecheat cu omul de Denisova sau cu neandertalienii europeni. „Ceea ce s-a descoperit în cazul omului de Neanderthal din regiunea Altai provine probabil în urma unei încrucișări care a avut loc în urmă cu mai mult de 100.000 de ani”, a declarat Prof. Siepel. „Secvențele genetice ale omului modern descoperite în genomul omului de Neanderthal din regiunea Altai par să derive dintr-un grup de strămoşi ai omului modern din Africa care s-a separat anterior de comunitatea oamenilor din care facea parte în urmă cu aproximativ 200.000 de ani”. Concluzionând, acesta a mai sus următoarele: „În consecinţă, credem că a existat un decalaj în timp între momentul în care acest grup s-a desprins de familia omului modern, în urmă cu aproximativ 200.000 de ani şi momentul în care reprezentanţii acestui grup şi-au lăsat amprenta genetică în genomul omului de Neanderthal din regiunea Altai, în urmă cu aproximativ 100.000 de ani”. Rezultatele au fost publicate online în revista „Nature”. Mergând și pe ipoteza mea personală, la fiecare prag al timpului de care trecem (sfârșit de timp și început de nouă eră) apare o nouă specie umană, care intră în concurență cu puținele exemplare ale vechilor specii umane supraviețuitoare. Schimbarea de biotop și de condiții de trai va pune la grea încercare ființele umane. Vor trebui să „refacă” din memorie (amintire, vieți anterioare) condițiile civilizatorii ce i-au ridicat dintre celelalte mamifere, sau vor fi supuse extincției.
