Aceste cuvinte au fost rostite de marele poet Turc, Namik Kemal. El a fost închis la Famagusta (Magusa) în timpul Imperiului Otoman. Acesta a fost exilat și este recunoscut pentru contribuția sa culturală și pentru că a numit orașul Magusa. Famagusta a fost bombardată în 1974, ceea ce a dus la abandonarea unor zone, cum ar fi Varosha. Namik Kemal, unul dintre cei mai importanți poeți ai mișcării gazetărești turce din secolul al XIX-lea, a scris în timpul exilului la Famagusta (Magusa) o parte din operele sale fundamentale. Printre lucrările sale majore din perioada exilului se numără: „İntibah” (Renașterea / Treziți-vă) – o poezie-proză politică și socială în care critică tirania, corupția și neglijarea valorilor republicane. „Vatan” (Patria) – poezia naționalistă care exprimă dorul de patria turcă și idealuri de libertate și autodeterminare. „Hürriyet” (Libertate) – teme legate de libertate, reformă politică și emancipare națională. „Zafername” (Cartea Victoriilor) – o lucrare de inspirație patriotică, celebrând idealurile naționale. O serie de poezii și eseuri politice și sociale, în care îndemna la reformă, alfabetizare, schimbări politice și libertăți civile. Exilul a fost parte din experiența sa politică, iar operele din acea perioadă reflectă dorința de reformă și rezistență față de autoritatea otomană. Kemal a fost un reformator cultural și literar care a influențat mișcările literare și politice din Turcia modernă. Când vezi totul în negru și totul se întunecă, când sunt oameni care vorbesc doar despre război, lumea pare să-și piardă culoarea, armonia, speranța. În acele momente, sufletul se strânge ca un pumn, iar respirația devine grea, ca și cum întunericul nu ar fi doar în afară, ci s-ar fi strecurat și în inimă.
Războiul nu este doar un conflict armat, ci o stare de spirit care invadează gândul, vorba, relațiile. Când oamenii își măsoară valoarea după cât de mult pot distruge, când dialogul e înlocuit de amenințări, iar empatia este considerată slăbiciune, întunericul devine o a doua natură. Dar chiar și în beznă, există licăriri. O privire blândă, un cuvânt rostit cu bunătate, o mână întinsă fără așteptări. Acestea sunt stelele care nu se lasă stinse. Pentru că întunericul nu este o lege a lumii, ci doar o fază. Iar în fiecare dintre noi trăiește puterea de a aprinde ceva lumină. Nu trebuie să salvăm lumea întreagă – doar să nu lăsăm ca războiul să ne ocupe sufletul. Să vorbim despre pace, chiar dacă sună naiv. Să alegem înțelegerea în loc de judecată, să ascultăm în loc să întrerupem, să iubim în ciuda fricii. Pentru că războiul nu începe cu armele, ci cu lipsa de empatie. Se naște în inimile care refuză să creadă în bine, în mințile care aleg ura ca formă de protecție. Și tot acolo poate fi învins. Când totul se întunecă, nu închide ochii. Privește mai atent. Caută oamenii care plantează flori în mijlocul ruinelor, care scriu poezii sub bombe, care își împart ultima bucată de pâine. Ei sunt dovada că lumina nu poate fi stinsă complet. Ei sunt răspunsul. Nu e ușor să fii lumină într-o lume care pare să ocolească întunericul. Dar e necesar. Pentru că fiecare gest de bunătate este o formă de rezistență. Fiecare cuvânt blând, o armă împotriva haosului. Și poate, la un moment dat, vorbim mai mult despre iubire decât despre război. Atunci, întunericul va începe să se retragă, nu prin forță, ci prin prezența tăcută a luminii.
Sunt abonat la o companie de telefonie mobilă și în fiecare zi primesc mesaje scurte despre ce spun ziarele, astăzi am primit aceste știri: „Klingbeil: Pentru summitul privind ajutorul pentru oțel. Reddig/CDU: Solicită reforme fundamentale ale pensiilor.Forțele de Apărare Germane: Inspectorul Armatei Mais vede „progrese” către pregătirea de luptă Ucraina: Sărbătorește Ziua Independenței în ciuda atacurilor rusești; Merz asigură sprijinul Kievului; Oslo contribuie cu 590 de milioane de euro la livrarea sistemelor Patriot de către Germania. Israel: Fostul ministru Gantz susține guvernul de unitate. SUA: Desfășurarea Gărzii Naționale la Chicago este probabilă încă din septembrie. Coreea de Nord/Sud: Incident la frontieră cu focuri de avertisment.”
Când citești doar despre război, cum să nu fii trist? Dar să fie pace!
