În Alaska, singurul moment în care istoria a contat, cel puțin ca evenimente recente, imediate, a fost când dizidenții ucrainieni, ajunși nu se știe cum pe acolo, s-au manifestat zgomotos, dar nu pacifist, ci instigând… În rest, Istoria acestor vremuri, pe care (nu) le privim în ochi nu a contat… Pentru că jocurile au fost cu mult peste ea, chiar și ca istorie recentă transformată în intrigă prost susținută și slab argumentată, iar Uniunea Europeană, care s-a bazat prea mult pe crearea unui măr otrăvitor în crengile șubrede ale istoriei recente, a pierdut… Ba, aproape s-a năruit… Ca prestanță, credibilitate, rost și posibilitate de a se mai impune pe scena puterii mondiale… De fapt, în Alaska s-a deschis cartea de condoleanțe pentru Uniunea Europeană, acolo fiind ignorată și chiar persiflată… Iar odată cu ea s-a gripat și „speranța” noului motor economic cvasi controlat de către clica de la Bruxelles, mașinăria de război, pentru că, nimic din ceea ce a cheltuit Europa pentru a-și asigura configurația economică „de mâine”, a producției pentru, dar mai ales de război, nu va mai conta… Pentru că reconfigurarea lumii este clară… Iar din ea, UE va ieși, nu șifonată, zdrențuită, ci sfărâmată… Deloc paradoxal, fărâmată dintr-o falsă unitate (cea a intereselor camarilelor bruxeleze) în avantajele individuale ale statelor membre, apoi, după ce va fi trecut șocul eșecului european în Alaska, în țintele de profitabilitate ale unor state europene grupate, nu doar ca prezență la masa puterilor care decid, ci, probabil, și ca unități de solidaritate contra unei Uniuni Europene care va mai forța un timp obligația reprezentării Europei prin perdanții de la Bruxelles.
Pe de altă parte, era evident că în Alaska nu va veni doar Putin… Dar Bruxelles -ul nu ar fi înțeles mesajele diplomatice, deloc discrete ori subliminale date de Moscova, nici dacă ministrul de externe al Federației Ruse i și-ar fi afișat, nu un tricou cu nerăposatul CCCP (URSS), ci direct cu acronimul economic al resuscitării acestuia, BRICS. Pentru că UE, prin liderii ei grandomani, obtuzi, puși doar pe căpătuială (individuală, dar și de camarilă), nu ar fi văzut lucrurile așa cum erau nici dacă le șoptea la ureche însuși Serghei Lavrov… Or, primul pumn de țărână peste actuala UE a fost gestul de neinvitare a nici unei țări membre în Alaska! Măcar formal! Mai ales că „unchiul Sam” putea să cheme un „sol” neoficial, invitând un diplomat al României sub pretextul omagierii rolului pe care tocmai un român (generalul George Pomuţ) l-a avut în achiziția (în 1867), pe nimic, a regiunii Alaska. Regiune, să nu uităm, extrem de importantă, și ca bogăție în resurse (petrol, gaze naturale, cărbune, aur, zinc etc.), dar și ca punct comercial strategic, prin mărfurile aduse pe rute mai scurte, convenabile, din China. Iar al doilea gest de presărare a colbului uitării și ignorării peste actuala UE, peste catafalcul încă deschis al strigoiului UE ucrainizat, a fost acela că Trump, nu doar că nu a luat nici o măsură de forță (din perspectivă economică) împotriva Moscovei, ci, dimpotrivă, a „amnistiat” China (și aproape India) pentru achizițiile lor de petrol din Rusia. Practic, mesaje evidente pentru armistițiile economice la care era dispus președintele american. Dar UE nu a înțeles. Nu a vrut sau chiar nu a putut, nu a avut prin cine… Pentru că, altminteri, Bruxelles -ul ar fi înțeles că, în Alaska, nu securea războiului ruso-ucrainean urma a fi îngropată, ci putința UE de a (mai) duce un război economic…
De aceea, chiar dacă nu au fost prezente fizic în Alaska, țările BRICS au primit un „cec în alb” de la Trump… Și nu doar China și India, „iertate” de unchiul Sam pentru achizițiile grosolan de vizibile de petrol din Rusia… Și da, în Alaska, „problema” războiului din Ucraina chiar a fost un element secund… Nici măcar un pretext real al întâlnirii… Pentru că însăși UE, ținând la piept trupul otrăvitor al Ucrainei, a devenit un element figurativ… Postura din care nu va ieși poate nici măcar printr-o revizuire din temelii a structurii sale, ci prin „sacrificarea” unor state membre prin plasarea lor în contextul economic și geopolitic care va conta de mâine încolo… Cel al BRICS -ului… Care, probabil, va ajunge la a-și derula măcar o întrunire pe locul unde a fost deschisă cartea de condoleanțe a actualei Uniuni Europene…
