Adică, impunere, lașitate și supunere… Nici măcar șantaj… Nu cât a ține deschisă, „a la long”, amenințarea opțiunilor nucleare de către Statele Unite… De altfel, probabil, că „unchiul Sam” jubilează, căci, speculând și taxând frustrările și obtuzitatea Bruxellesului, a impus Uniunii Europene condițiile sale tarifare. E drept, Uniunii, nu membrelor acesteia, pentru care a „negociat” clica bruxeleză, dar fără a avea acordul statelor europene de a fi folosite pe post de muniție în următorul război comercial. Și în trasarea „limesului” următorului mare imperiu comercial… Și încă nu am văzut pe de-a întregul nici măcar întreg vârful de „aisberg” al iernii (deocamdată doar „economică”, dar opțiunea nucleară, via „unchiul Sam”, Franța și noul „Ierusalim” pentru Europa este deschisă, nu?!) aruncată peste Europa de această teribilă fräulein von der Leyen. Pentru că, în spatele înțelegerii de vasal al UE cu „unchiul Sam” (o înțelegere slugarnică doar aparent, pentru că von der Leyen este, pe tabla de șah pe care tocmai a mutat Trump, cenușa viitorului Europei), în spatele cedărilor făcute von der Leyen doar pentru ca acel cuib fascist al Bruxellesului să-și asigure fie și numai impresia perspectivei de câștigător al conflictului ucrainian cu Rusia, au fost impuse achiziții comerciale ce vor strivi Europa. Și față de care, procentele vamale „obținute” de „von der” UE vor reprezenta chiar „doar niște cifre”. Procente vamale de „scalpare” economică a Europei la care, într-un gest de nabab mondial mărinimos, să renunțe chiar „unchiul Sam”. Pentru că și-au împlinit rolul, fiind doar momeli transformate în castane fierbinți.
Iar succesul negociatorului Sam este, astăzi, remarcabil. Nu doar că a forțat Uniunea Europeană să cumpere pentru apărarea ei (!) tot tehnică militară de război americană (și evreiască), lovind statele europene și prin costul achizițiilor imediate dar și prin costul renunțării la orice șanse pe viitor a dezvoltării și impunerii pe piața armamentului a propriei industrii militare (o dezvoltare, nu ratată, ci de-a dreptul, cedată de von der Leyen, practic, cuibul decident de la Bruxelles renunțând la industria militară europeană, în zvârcolire de moarte, în favoarea celei a „unchiului Sam”), dar a impus și achiziția de către UE a petrolului ușor din Statele Unite.
Și poate că, astăzi, acest petrol nu are un cost mare… Și nici importanța impunerii lui în consumul Europei nu este încă pe deplin deslușită… Pentru că este o „scalpare” economică a Europei mai adâncă decât cea primită prin renunțarea la propria industrie militară (prin asumarea cumpărării de armament american), iar, în perspectivă, ea va deschide noi surse (și resurse!) de „ofrande” pentru „unchiul Sam”. Căci, acest petrol ușor va trebui însoțit de achiziția de tehnologii tot de la acesta (ori de la evreii „parteneri” acestuia) pentru prelucrarea lui în rafinăriile europene, astăzi necompatibile. Pentru că, prin cârdășia și apoi supunerea de slugă a Europei, s-a creat un interval de blocaj mai întâi al dreptului statelor UE de a folosi combustibilii fosili, apoi al rafinăriilor europene (când nevoia tehnologică de petrol va desființa politicile așa-zis „de mediu”). Iar înlăturarea „la ordin” a petrolului greu (vâscos) rusesc (în numele apărării drepturilor Ucrainei) va fi urmată, când Europa va constata că nu se poate fără petrol, ca sursă energetică, iar clica fascistă de la Bruxelles va da „dezlegare”, dar nu pentru petrolul rusesc (compatibil cu rafinăriile europene), ci pentru cel din Statele Unite (țiței ușor), va fi urmată, dară, de inundarea piețelor sale cu petrol american navlosibil (transportat cu vapoare, nu prin conducte), obligând Europa la revizuirea totală a infrastructuri de prelucrare a țițeiului. Pentru că, tehnologic, „petrolul” ușor american nu poate fi prelucrat în instalațiile Europei, rafinării concepute să lucreze cu țiței brut, vâscos, nu cu petrol ușor, slab energetic, provenit majoritar din fractare. De altfel, în clipa în care „unchiul Sam” își va anunța disponibilitatea de a „amnistia” Europa de tarifele vamale apăsătoare, sub condiția achiziției de tehnologie și instalații de prelucrare a petrolului ușor, opisul subordonării Europei va fi evident și pentru cei ce astăzi mai au încă îndoieli…
