Istoria ne confirmă faptul România a avut oameni de știință și cercetători de marcă, recunoscuți la nivel internațional. Unii au creat domenii de activitate în zone încă virgine ale științei, iar alții au preluat ștafeta pionierilor din alte domenii. Născut la 13 ianuarie 1879, în comuna Buhoci (jud.Bacău), Ion Borcea a fost un zoolog român, membru corespondent al Academiei Române, specialist în fauna Mării Negre, care și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine, fiind de asemenea, fondatorul oceanografiei românești și creatorul Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. Acesta a început cursurile liceale la Liceul Național din Iași si le-a terminat în 1897 la Liceul Internat ca șef de promoție. A urmat apoi cursurile Facultății de Științe, Secția de Științe Naturale, a Universității din Iași. În anul 1900 a fost numit preparator universitar, apoi conferențiar în 1906, și mai apoi, începând din anul 1912 și până în 1936, profesor la Universitatea din Iași. Începând cu anul 1901, ca bursier al Fondului „Vasile Adamachi”, și-a continuat studiile în Franța, la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de Științe ale Naturii, obținând licența în 1903 și doctoratul în 1905 cu teza „Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches”. Ioan Borcea a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române în 1919, membru fondator al Academiei de Științe din România în anul 1935 și al unor alte societăți de științe din țară și străinătate. A fost, de asemenea, Decan al Facultății de Științe a Universității din Iași, director al Muzeului de Istorie Naturală din Iași (1912-1936) director al publicației „Analele științifice ale Universităţii ieşene” și fondator, în 1926, al Stațiunii Zoologice Marine de la Agigea, al cărei director a fost între anii 1926-1936. Staţiunea Biologică Marină a devenit, în timp, una dintre cele mai active şi dezvoltate staţiuni de la Marea Neagră şi o şcoală pentru biologia românească. Aici a lucrat ulterior și medicul, biologul şi pictorul Ion Ţuculescu.
Ioan Borcea a publicat peste o sută de lucrări ştiinţifice din domeniile entomologiei teoretice şi aplicate, oceanologiei, muzeologiei, faunei Mării Negre şi a relictelor ponto-caspice din limanuri şi din complexul Razelm. Cele mai importante lucrări ştiinţifice pe care le-a publicat au fost: „Nevertebrate”, „Lista animalelor marine”, „Revision sistematique et distribution geografique de Gobeides“, „Consideration sur la mise en valeur de pecheries roumaines”, iar pentru serviciile aduse ţării şi ştiinţei a fost decorat cu „Coroana României”, „Legion d’honneur” (Franţa) şi alte ordine științifice. Profesorului îi revine meritul de a fi publicat, în 1934, o listă cuprinzând 155 nevertebrate şi 90 specii de peşti, precum şi studii temeinice asupra guvizilor şi altor familii de peşti marini din Marea Neagră. Invitat de universităţile din Franţa, profesorul Borcea a ţinut în luna mai 1935 o serie de conferinţe asupra faunei Mărei Negre la Sorbona, la Societatea Zoologică a Franţei, al cărei preşedinte a fost în 1932, apoi la Universităţile din Lyon, Grenoble, Marsilia şi Montpellier. Datorită meritelor sale ştiinţifice, prof. Ioan Borcea a fost ales membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România, membru de onoare al Societăţii Franceze de Zoologie, membru corespondent al Muzeului de Istorie Naturală din Paris (1909) şi al celui din New York (1935) şi a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Montpellier-Franţa (1936). La 5 iunie 1919 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Profesorul Borcea a fost numit și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în perioada 1919-1920, dar și ministru ad-interim al Industriei și Comerțului, din partea Partidului Țărănesc. Ion Borcea a fost de asemenea demnitar al Lojii „Dimitrie Cantemir” din Iași, pe care a reprezentat-o la ședința solemnă de la Iași a Francmasoneriei Române Unite. A decedat pe 30 iulie 1936, în comuna Agigea (jud. Constanța), la sediul Stațiunii Zoologice Marine, datorită unei septicemii apărută după ce a fost înțepat de o vietate marină necunoscută pe care o studia.
Ca istoric, Stațiunea Zoologică Marină Agigea a fost înființată printr-un înalt decret regal dat în 1 martie 1926. Aparținea Universității „Al. I. Cuza” din Iași și se numea inițial „Stațiunea Biologică Marină „Regele Ferdinand I”. A fost primul institut de cercetări marine din România. A asigurat neîncetat cursuri de specializare pentru profesori și studenți în domeniul oceanografiei, morfologiei animale și fiziologiei, microbiologiei marine, biodiversității marine de la litoralul românesc. Pentru activitatea de cercetare, stațiunea avea în dotare barca Posidonia, cu care cercetătorii ieșeau pe mare pentru colectarea materialului biologic. Dupa moartea profesorului Borcea (1936), al doilea director, limnologul Constantin Motaș, a continuat activitatea de cercetare, făcând rost de două noi ambarcații, Sagitta și Noctiluca. Rezultatele științifice obținute de-a lungul timpului au fost publicate în Analele Universității din Iași. În 1938, a fost publicat primul volum „Lucrări ale Stațiunii Zoologice Maritime „Regele Ferdinand I” de la Agigea”. În 1956, la a 30-a aniversare, stațiunea fost denumită „Prof. Dr. Ioan Borcea”. Dispunea atunci de nava de cercetări „Racoviță”. Succesorul profesorului Constantin Motaș, anume prof. dr. Ionel Andriescu, a ameliorat condițiile de cazare pentru cercetători, a dotat laboratoarele cu echipament specific, a îmbogățit biblioteca de biologie marină care a ajuns la aproape 12.000 de volume și a realizat schimburi cu 137 instituții de cercetare din 47 de țări. A obținut și o nouă navă de cercetări de 70 de tone: Gilortul, înzestrată cu toată aparatura necesară pentru expedițiile științifice de-a lungul coastei și în larg. Stațiunea a avut atunci 54 de salariați (18 cercetători, 29 persoane de profil tehnic și administrativ și 7 marinari).
În 1969, cu sprijinul Asociației Mediteraneene pentru Biologie Marină și Oceanologie („MAMBO”) și al Ministerului Învățământului, a fost organizat la stațiune Cursul Internațional privind biologia apelor salmastre a Mării Negre. După 1970, stațiunea a trecut un timp în administrarea Institutului Național de Cercetări Marine (IRCM) din Constanța, dar a periclitat din mai multe motive: IRCM era pe atunci subordonat autorității militare și lipsit de fonduri, dar mai ales în anii 1970–1980, extinderea spre Sud a portului Constanța a dus la dispariția litoralului din dreptul stațiunii, marea însăși fiind înlocuită prin noile instalații portuare. Mulțumită eforturilor depuse pentru a convinge autoritățile să nu desființeze instituția și rezervația înconjurătoare, dunele au fost cruțate și activitățile stațiunii au continuat. În 1990, instituția i-a revenit Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind condusă de prof. dr. Gheorghe Mustață, care a găsit fonduri prin granturi de cercetare, pentru a menține și îmbunătăți funcțiile stațiunii. Astfel s-a obținut echipamentul specific („SCUBA”) de scufundare științifică și fotografie submarină, necesare activităților de cercetare a mediului acvatic – marin.
Avem astăzi ca amintire și loc de reculegere Casa Memorială „Ion Borcea”, situată în comuna Racova din județul Bacău. Aceasta a fost construită în stil ardelenesc acum peste două secole de către preotul Ion Marcu şi presvitera Ecaterina, care au venit de peste munţi, poposind aici împreună cu mai mulţi enoriaşi şi au decis să se stabilească pe aceste locuri, atraşi fiind de liniştea şi frumuseţea locurilor acoperite în mare parte, de păduri. Casa Memorială de la Racova este casa copilăriei și adolescenței profesorului universitar Ion Borcea. Casa părintească, după mamă, a fost transformată în expoziţie memorială, prin strădania surorii sale, Eufrosina Petroveanu, în vârstă de peste 100 de ani. În apropiere, în cimitir, se găseşte cavoul familiei, în care a fost înhumat profesorul, născut la 30 ianuarie 1879 la Buhoci lângă Bacău şi decedat la 30 iulie 1936, la masa de lucru de la staţiunea de cercetări marine Agigea. Casa cuprinde patru camere și un hol și a fost donată de sora savantului, Eufrosina Borcea Petrovanu în anul 1971,Comitetului Județean de Cultură și Artă Bacău. Intrăm în acest aşezământ muzeistic, care se evidenţiază prin originalitate. Exponatele ocupă cele patru camere ale casei. În prima încăpere sunt expuse unele lucrări originale ale savantului („Ideile noi cu privire la fixitatea şi variabilitatea speciilor; teoria mutaţiilor“, „Rolul insectelor prădătoare şi parazite în agricultură“, „Cursul de zoologie“ ), iar o serie de vitrine prezintă exemplare de insecte utile. În a doua cameră, care a servit ca birou, se pot vedea masa de lucru cu microscop, o masă cu samovar, canapele, o oglindă de cristal, vase de porţelan, covoare din anul 1902, fotografia părinţilor. Trecând prin vestibul, întâlnim fotografiile soţiei, Lucia Leon Borcea, ale socrului, prof. Nicolae Leon, şi ale fratelui vitreg al acestuia din urmă, acad. Grigore Antipa. A treia cameră conţine documente care sintetizează biografia prof. Ion Borcea, de la extrasul pentru nou-născuţi din Registrul stării civile până la imagini de la înmormântare şi scrisori de condoleanţe primite de la personalităţi de peste hotare. În ultima încăpere sunt expuse câteva specii de peşti care au făcut obiectul cercetărilor din perioada activităţii la Agigea. Astăzi găzduiește expoziția permanentă dedicată vieții și operei marelui savant, fondatorul oceanologiei românești, unul dintre primii oameni de știință care a înțeles importanța și rolul oceanului planetar. Expoziția de la casa memorială conține fotografii de epocă, copii după documente relevante pentru opera și viața savantului și piese autentice de mobilier. Casa memoriala Ion Borcea este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Moldova, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în apropiere. Accesul la acest obiectiv turistic se face de la drumul județean ce leagă oraşul Buhuşi de Bacău, se face dreapta spre satul Racova. La aproximativ 500m după traversarea căii ferate se face dreapta, iar după alți aproximativ 300m se face stânga spre Casa Memoriala „Ion Borcea” și se continuă drumul până la capatul acestuia. Casa memorială este ultima casă pe dreapta și vă așteaptă.
Mai nou, în municipiul Bacău avem bine organizat Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” (Botanică, Zoologie). Primul muzeul de științele naturii din Bacău a fost înființat în 1961, inițial ca secție a Muzeului Județean Bacău, iar după 1990 devine muzeu județean. La începutul anilor 1990, a apărut ideea construirii în Bacău, a două clădiri speciale pentru a fi muzee. Una dintre acestea este clădirea sediului administrativ al Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, clădire devenită utilizabilă în toamna anului 2003, an în care s-a dat în primire corpul A. Ulterior s-au finalizat celelalte două corpuri de clădire B și C. Din vara anului 2007, la al doilea nivel al spațiului expozițional s-a amenajat o sală pentru expoziții temporare. Există aici și o seră a cărei arhitectură este helicoidală, seră deschisă publicului. Colecția cuprinde circa 195.500 de piese din domeniile: ornitologie, geobotanică, paleontologie, geologie, herpetologie, entomologie, acvariu. Complexul muzeal are în componență următoarele secții: Muzeul de Științele Naturii, Vivariul Bacău, Observatorul Astronomic „Victor Anestin” și Casa Memorială „Ion Borcea”, situată în comuna Racova, județul Bacău. În Buhuși Liceul Teoretic din localitate îi poartă numele „Ion Borcea”, o stradă din Constanța îi poartă numele… O statuie a sa se află la Agigea, iar un bust monumental pe aleea rectorilor la Universitatea „|A.I.Cuza” din Iași. Toate apar ca rezultat al voinței strălucite a unui om, a unui academician ce s-a autodepășit, dăruindu-se viitorului și cercetărilor sale. A ars repede ca o torță, oferind lumină și căldură, călăuzind pașii celor ce va să vină, spre știința lor și evoluția permanentă a spiritului uman scrutător și nepieritor.
