Una dintre speciile de păsări periclitate la nivel mondial, șoimul dunărean (Falco cherrug) a cunoscut de curând o creștere importantă a populației în vestul țării noastre, mai precis în Câmpia de Vest. Prin anii 2000, nu se cunoștea nici o pereche cuibăritoare în zonă, populația națională fiind compusă din doar câteva perechi prezente în zona munților Măcinului din Dobrogea. Secolul trecut, șoimul dunărean era destul de răspândit pe teritoriul României, însă din mai multe cauze (otrăvire, dispariția locurilor de cuibărit, extinderea agriculturii, vânătoare) aproape că a dispărut cu totul. Prin câteva măsuri de conservare în cadrul unui proiect transfrontalier, Grupul Milvus în colaborare cu companiile de transport și distribuție a energiei electrice, au montat peste 80 de cuiburi artificiale pe stâlpii de înaltă tensiune, majoritatea în județele Timiș și Arad. Dacă în 2011 a fost înregistrată doar o singură pereche într-un cuib natural de corb, în 2012 — două, din 2015, în urma montării cuiburilor artificiale, numerele au crescut: anul trecut — opt perechi, anul acesta, cel puțin 14! Toate în cuiburile artificiale montate la mare înălțime! Anul acesta, majoritatea puilor din aceste cuiburi au fost inelați pentru monitorizarea populației de șoim dunărean din România. Nagy Attila, angajat al Grupului Milvus și responsabil pentru monitorizarea șoimilor dunăreni, consideră că „pentru a înțelege mai bine dinamica de răspândire a tinerilor șoimi și măsura în care aceștia se instalează în teritoriile învecinate, încă neocupate, este nevoie de un sistem prin care să fie posibilă identificarea șoimilor tineri la nivel de exemplar chiar și după ce păsăresc cuibul și se dispersează. Folosind inele inscripționate unice, descifrabile de la distanță cu ajutorul lunetelor ornitologice, acest obiectiv este mult mai ușor de atins”.
Șoimii dunăreni au nevoie de cuiburile altor păsări pentru a cuibării (în special ale speciilor de ciori sau altor păsări răpitoare), iar dacă acestea nu există, șoimii se adaptează ușor și folosesc cuiburile artificiale. În regiunile de câmpie, numărul cuiburilor naturale este redus ca număr din cauza lipsei arborilor, a copacilor solitari sau a pâlcurilor. Astfel, intervenția noastră (prin amplasarea de cuiburi artificiale) este necesară pentru a facilita cuibărirea unui număr cât mai mare de păsări și în Câmpia de Vest. Fără aceste măsuri, păsările nu ar avea nicio șansă de cuibărire în zonă! Anul acesta, majoritatea puilor din aceste cuiburi vor fi inelați pentru monitorizarea populației de șoim dunărean din România. În scopul eficientizării măsurilor de conservare, țările cu populații importante de șoim dunărean au contribuit la crearea unui Plan de acțiune, care conferă o direcție eforturilor de conservare a speciei în Uniunea Europeană. Coordonarea a fost realizată de experții din Ungaria, deoarece această țară deține cea mai mare populație de șoim dunărean din Europa. Vecinii maghiari au cea mai mare experiență în privința acestei specii, datorită măsurilor de conservare implementate din anii ’70. În ultimii ani, Ungaria împreună cu Slovacia au implementat un prim proiect Life pentru conservarea șoimului dunărean. În cadrul celui de-al doilea proiect Life dedicat acestei specii, Grupul Milvus a fost partener și a implementat o serie de acțiuni în Câmpia de Vest care s-au dovedit de succes.
Din 2015, Grupul Milvus este partener în proiectul „Asigurarea surselor de hrană pentru populațiile periclitate de șoim dunărean și acvilă de câmp din Bazinul Carpatic”LIFE13 NAT/HU/000183, implementat de 13 parteneri din Ungaria și România. Unul dintre principalele scopuri ale proiectului este întărirea populațiilor de popândău din regiunea panonică a țării, această specie constituind o sursă importantă de hrană pentru șoimul dunărean. Populația șoimilor dunăreni din Europa este estimată la aproximativ 450 de perechi, din care 47 la sută trăiesc în Ungaria, Slovacia și țările vecine. Migrarea tinerilor șoimi acoperă zone foarte mari, din Spania până în Kazahstan, dar petrec mult mai mult timp și în Bulgaria, România și Serbia, unde găsesc locuri de cuibărit mai puțin aglomerate. Aceste spații pot deveni habitatele adecvate dacă șoimii vor găsi destule locuri de cuibărit, iar numărul factorilor de risc va scădea. Printre aceștia se numără: degradarea cuiburilor naturale, degradarea habitatului de hrănire, creșterea mortalității cauzate de electrocutare sau vânare, deranjul antropic. Grupul Milvus este dedicat acestui proiect! Considerăm că acțiunile de conservare și monitorizare vor continua să aibă rezultate îmbucurătoare în privința acestei specii valoroase pentru biodiversitatea din România! Iată cum cerul țării noastre va fi brăzdat în continuare de zborul înalt și maestuos al șoimului dunărean, completând astfel paleta de păsări ce viețuiesc în biotopurile specifice României. (G.V.G.)
Lasă un răspuns