Abriurile de stâncă și grotele au fost abordate de oamenii preistorici ca și lăcașuri de locuite și adăpost. Astfel, peste 20 astfel de peșteri, unele locuite din cele mai vechi timpuri, au fost descoperite în satele din Munții Poiana Ruscă, în Hunedoara. Așezările oamenilor preistorici au fost rar cercetate și sunt în afara rutelor turistice. Un astfel de loc, spectaculos, se numește Peștera Găunoasa. Peștera Găunoasa din Hunedoara a fost locuită de oameni în Epoca de piatră, când albia pârâului care o traversa, bogată în silex, ar fi fost un loc din care oamenii preistorici își aduceau materialul folosit la confecționarea uneltelor primitive. Alte fragmente de artefacte descoperite în Peștera Găunoasa din Hunedoara arată că grota ar fi fost folosită și ca adăpost și în timpuri mai apropiate prezentului, de locuitorii antici ai ținutului și de vânătorii medievali. „Peștera are 119 metri lungime și 12 metri denivelare. Este străbătută de un mic pârâu, care la circa 26 de metri de la intrare formează un sifon”, arăta speologul Iosif Tamaș, în 1978. Până în 1964, când regimul comunist a decis schimbarea denumirile multor localități din România, peștera a dat numele satului Găunoasa, o fostă comună care înainte de Al Doilea Război Mondial mai cuprindea și satele Cutin și Ciulpăz. Numele cu origini latine al fostei așezări Găunoasa din Ținutul Pădurenilor a fost schimbat în 1964 cu Dumbrava – un nume cu rezonanțe slave, dar considerat mai plăcut ca denumire. Câteva zeci de oameni locuiesc în prezent în satele învecinate Cutin, Dumbrava și Ciulpăz din Ținutul Pădurenilor, aflate pe dealuri, la circa 15 kilometri de municipiul Hunedoara.
Cele trei așezări din comuna Peștișul Mic sunt accesibile pe un drum forestier care urcă de pe valea Roatei din Hunedoara (Petacului) și pe un alt drum, recent modernizat, care urcă spre Ciulpăz, din valea Zlaștiului din Hunedoara. „Satele au fost cândva populate, dar dacă drumul lasă de dorit, iar școală nu mai este, oamenii au ajuns în situația de a pleca de aici, spre locuri unde au găsit condiții mai bune. Gospodăriile sunt alimentate cu apă de la fântâni, însă în satul Dumbrava mai sunt vreo două fântâni. Un vecin a săpat 120 de metri, puț, și nu a dat de apă. S-au mai găsit izvoare, dar vara, când este secetă, seacă și ele”, relata un localnic din satul Dumbrava. Peștera Găunoasa din Hunedoara, ascunsă într-o vale a satelor Dumbrava și Cutin, este greu accesibilă în lipsa marcajelor turistice și a lipsei unui traseu turistic amenajat, însă unii localnici cred că ar fi putut fi marea atracție a satului. „Se spune că pârâul care iese din peșteră intră în deal mai sus, printr-o altă cavitate, iar în trecut, oamenii puteau trece pe sub pământ dintr-o parte în alta, pe firul apei”, povestește un localnic.
În apropiere de Peștera Găunoasa din Hunedoara, pe valea Roatei din Hunedoara în comuna Peștișul Mic din Hunedoara, alte două peșteri au păstrat vestigii ale locuirii lor în epoca de piatră. Au fost numite de localnici Peştera Curată şi Peştera Spurcată, fiind accesibile călătorilor, aflate la 15 kilometri de Hunedoara, aproape de drumul care traversează Valea Roatei. Coloniile de lilieci le folosesc ca adăpost, iar speologii au descoperit aici rămășițele uneltelor de piatră pe care locatarii lor preistorici le foloseau la vânătoare. Tot în Ținutul Pădurenilor, în satul Runcu Mic din Hunedoara, turiștii găsesc și o peșteră locuită în cele mai vechi timpuri de oameni, lăsată acum în stăpânirea liliecilor. Peștera Runcu Mare, cu o lungime de circa 220 de metri, este împodobită cu stalactite și cristale, iar intrarea în subteran a fost marcată de localnici cu un steag tricolor. De pe dealul acesteia se înfățișează priveliștea satului Runcu Mare, înconjurat de dealuri abrupte, împădurite. „Într-un trecut nu prea îndepărtat peștera a fost probabil una dintre cele mai frumoase din Munții Poiana Ruscă, însă numărul mare de vizitatori neatenți sau dornici de suveniruri i-au răpit frumusețea. Este o peșteră fosilă, descendentă, cotele minime atinse fiind cele din zona terminală, respectiv în sala puțurilor”, mai arăta speologul Iosif Tamaș.
Alte două peșteri, dar și un aven, pot fi cercetate și pe Dealul Sânpetru din Hunedoara, în apropiere de Castelul Corvinilor, iar alte grote au fost identificate în vecinătatea satelor Cerișor, Boș, Sohodol, și Teliuc, apropiate Hunedoarei. Un loc aparte din Ţinutul Pădurenilor este peştera din Roşcani, folosită în anii trecuţi de „Fii Luminii”, membrii unei mişcări spirituale, conduse de Francisc Maitreya, care a stârnit o mulţime de controverse la sfârşitul anilor ´90. Peştera păstrează şi în prezent urmele amenajării sale de către „bărboşi” (aşa cum erau numiţi ucenicii gurului Maytreia de către localnici), iar unii dintre oaspeţii săi o consideră un loc cu totul ieşit din comun. Totuși, Peștera Runcu Mare este cumva cea mai mare (220 metri) și este o peșteră dezvoltată în roci carbonatice, cu o denivelare de 12 metri, fiind situată în apropierea localității Runcu Mare, din județul Hunedoara. Peștera este renumită pentru frumusețea formațiunilor sale și pentru bogăția de cristale și stalactite pe care le găzduiește. Ca și în cazul Munților Buzăului cei populați cândva de sihaștrii, tot astfel în Ținutul Pădurenilor din Hunedoara și-au găsit loc oamenii în timpuri preistorice. Poate o cercetare amănunțită a sedimentelor din aceste cavități carstice sau seismice vor aduce la lumină câte ceva din tainele acelor timpuri.
