Totuși, nu, nu se poate spune că întâlnirea dintre Trump și Zelenski nu s-a terminat cu un rezultat bun… Pentru Trump… Pentru Administrația de la Washington, pentru Casa Albă, pentru America în sine!… Căci, la cât de tupeist a fost actorașul, care a început să încurce rău rolul și locul lui cu acelea de „omuleț cu o mie de fețe”, rămâneau cu el pe acolo! Într-unul dintre „birourile ovale” (de rezervă!), de nu-l mai scoteau din Casa Albă nici măcar cu o ordonanță prezidențială!… Or, din acest punct de vedere, pentru Statele Unite, vizita chiar s-a terminat într-o notă optimistă, răsuflând ușurate (poate și „ușurate” de ceva suveniruri de prin camera în care „Zele” și echipa au fost puși să aștepte!) când micul derbedeu s-a urcat, într-un sfârșit!, în limuzină… Poate chiar în începutul de sfârșit (de dominație) al individului… Ceea ce nu se va putea spune, prea curând, nici despre noi, care o să rămânem cu ucrainienii ăia de un leat cu „Zele” prin case, tupeiști că nu le și mestecăm mâncarea pe care o vor ei, mai ales că, la noi, ordonanțele de evacuare durează cu anii, dar nici despre Europa, care, poate, de acum, va înțelege pe cine a băgat în casa ei… De fapt, a altora… A națiunilor… Alungându-și proprii cetățeni… Mai ales pe cei în vârstă și care, pentru deja tot mai multe state „woke”, nu mai sunt folositori… Că nu doar Germania și-a azvârlit bătrânii în stradă pentru a le face loc ucrainienilor… Ba, se poate spune că întâlnirea de la Casa Albă (neiluminată în culorile pe care unii ni le pun nouă cu de-a sila), deși un eșec în sine, nu s-a încheiat rău nici pentru Rusia… Care aștepta un acord (nu neapărat „de pace”) care să o readucă pe locul de drept la masa statelor mari… Ba, dimpotrivă, fără nici un efort (direct și oficial din partea Moscovei!), unchiul Sam i-a făcut Rusiei un foarte potrivit joc de imaginea (aproape PR!), arătând lumii, aia care vrea să vadă adevărata față a liderului de la Kiev, chipul lui Zelenski… Și dragostea lui față de propria-i țară… Pentru că, nu, nu haina îl face pe om, iar derbedeul putea să vină și cu tigaia pe post de recuzită, dar atitudinea, vorbele și înjurăturile printre buze au devoalat calitatea „umană” a comediantului arogant… Și faptul că lui nu îi păsa de nimic… A intrat în Casa Albă, acolo unde s-a scris istorie, ca într-un platou de filmare al glumelor de prost gust, miștourilor și a lipsei de bun simț… Și nu este vorba că i-a „scăpat” printre buze o înjurătură (și aia în rusă, nu pre „limba” lui; de zic ei: „e alta față de rusă!”)… Deși știa bine că orice grimasă, price postură corporală (de la lipsa dorinței de comunicare „trădată” prin încrucișarea brațelor la accentuarea lipsei de interes față de discuție, prin întoarcerea capului în direcția opusă interlocutorilor) urmau a fi analizate, iar vorbele i se citeau de pe buze poate chiar înainte ca mintea lui să afle ce a slobozit…
De altfel, Trump trebuie apreciat că a fost chiar mult prea răbdător cu acest coțcar… Altminteri, putea să-l țină în fața Casei Albe până se îmbrăca pezevenchiul într-un mod cuvenit locului prin care au trecut, totuși, președinții Americii, nu?!… Putea să-l răsucească în așteptări și iluzii cât i-ar fi poftit inima… Aia de negustor…. De om care cunoaște valoarea comunicării, simbolistica fiecărui gest și controlează „din vârful degetelor” o negociere… Doar și-a construit un imperiu în care negocierile erau prezente zi de zi… Și vorba aceea, probabil, pre mulți derbedei cu aere de lideri i-a pus la punct… Dar totul are o limită… Și chiar și goana după resurse o faci până la un anumit punct. Poate nici măcar până la obținerea unui compromis, ci la limita de suportabilitate a unui anumit „interlocutor”… După care, se poate dovedi mai rațional, mai convenabil, mai echilibrat, mai „gentleman”, să schimbi foaia și să negociezi, inclusiv resursele!, cu tabăra „adversă”… A războiului, dar nu obligatoriu și a ta, nu?!… La care s-ar putea oricum să ajungă acestea… Pentru că, la cum a purtat „discuția” și la cât de mârlan a fost Zelenski prin gestică, vorbire și înjurăturile printre dinți (dar nu suficient de „în șoaptă”), dacă președintele ucrainean mai vrea să facă rost de bani pe seama minereurilor Ucrainei, probabil va trebui să se mulțumească să i le dea lui Putin… Cu teritorii, cu tot… Pentru că ‘geaba le va flutura Uniunii Europene, cât o fi aceasta de handicapată de liderii ei, tot nu o să riște un conflict (cvasicomercial) cu Statele Unite pentru zăcăminte despre care nici nu are o dovada concretă a valorii și utilizării… Nici pentru minereuri, nici de dragul lui „Zele”… Ba, poate se trezește și își dă seama că, dacă un ucrainean s-a comportat atât de, nu infantil și obraznic, căci asta ar fi fost de suportat, poate!, ci de bădăran, ba chiar mârlan, încercând să fie dominator în casa altuia, oare cum se vor comporta miile de refugiați (ucrainieni, dar ăia de un leat cu „Zele”!) pe care i-a băgat în casele atâtor state ale Europei… Pentru că Statele Unite, vorba aceea, doar cu unul (poate și restul camarilei obscenului) se descurcă… Și îl declară „non grata” de nu mai trece oceanul în veci ori cât mai este președinte… Dar în Europa s-ar putea să fie mii de astfel de aroganți… Și va fi greu de făcut ordine… Să-i scoți din case, fără să-ți ia prizele, tapetul, ferestrele, să-i pui în mașinile lor de lux, să le faci pachet bărcile de lux și să le agăți de „peridocul”, poate chiar de „cuiul” unde își punea Zele tigaia în descătușarea talentelor de artist, și să-i trimiți acasă…
