Unii cu arcanul, alții (iarăși) cu „plicul”?… Pentru că, pentru unii (în fond, nu doar „vremurile” trecute, dar și aderarea la NATO ori multe dintre participările României la teatrele de război, în care nu aveam ce să căutăm, au dovedit-o!), despre asta ar putea fi vorba… Din nou… Mai ales pentru anumiți ofițeri, „gradați” peste noapte, peste ore chiar, la secundarul intereselor personale… Nu la cele ale țării… Nu la cele ale nevoilor reale de apărarea ale Patriei, ale singurei țări, ale singurului neam, pentru care au jurat… Căci, pentru mulți, nu dintre cei plecați în fața gloanțelor altora, ci aceia trimiși acolo doar să vegheze că ostașii noștri („carne de tun”, nu-i așa?!) își fac datoria (față de cine, însă?!), despre asta era vorba… Mai ales în zonele din lume care nu aveau absolut nici o legătură cu integritatea teritorială a țării (a celei a noastre, nu „a lor”, pentru unii, pentru care banii sunt în sine o țară!), cu apărarea fruntariilor ei… Căci, în toate acele misiuni „de luptă”, în țările altora, nu era vorba nicidecum de presupusa pregătirea a soldaților noștri pe fronturile altora pentru a sta, la nevoie, de veghe propriei țări… Ci doar despre trădările nisipoase ale jocurilor politice… Militar-politice, servite drept „strategice”, „de interes”, „de nediscutat”, „de nepus la îndoială”… De neîntrebat pentru a nu afecta, nu a nu se știe cui securitate, ci interesele statului ăla paralel… Ăla care ne-a livrat generali „de Luvru”, de case de licitații, de muzee, de colecționari, ba, chiar de colecționari de muzee în muzee… Or, pentru asta au trebuit să moară Eroii noștri pe pământurile altora?… Pe țarinele și pentru țarinele altora?!…
Iar acum este o nouă șansă de ghiftuială pentru mulți, nu?!… Inclusiv pentru aceia care, „zisu-se” (!) nu au apucat să dosească nici muzee „de artă”, nici „măcar” câteva colecții de ceasuri prin debaralele lor!… Și care vor impulsiona, strigând „Servim țara!”, deși nu despre Patria noastră va fi vorba, ci despre țara altora, vor zbiera și „argumenta”, dară, inclusiv pentru „colecta” autohtonă (dar pentru alții) de recruții… De sânge, de carne, de mâini și picioare zdrobite, sfâșiate, smulse pentru interesele altora… Interese devenite și „ale noastre” doar pentru că, nu-i așa?!, au fost discutate de către niște lași în CSAT -urile rușinii naționale… Ba, poate mergem mai departe, spre reintroducerea armatei obligatorii… Pentru a face rost de „pufani” și „bibani”, în esență cei ce vor face jertfa supremă, dar nu pentru patria lor, ci pentru țările și interesele altora… Poate chiar cele ale vrăjmașilor noștri de mâine…
Despre asta este vorba când te agiți, politico-sistemic, să găsești „carne de tun” pentru fronturile altora… Pentru interesele altora… Fie și sub acoperirea ca „trupe de pace”… Dar pentru a cui pace?… Aceea de alții negociată, iar de noi doar luată la cunoștință prin ordin de țară?! Și nici măcar semnată de noi undeva pe marginea documentelor, dar sigur apostilată cu sângele unor nevinovați? Și cum vrei să faci asta când tu, ca țară, nu mai ai propria ta armată?…
Din păcate, vor fi destui ofițeri superiori gata să facă sacrificiul „pentru Țară”… Sacrificiul altora, nu al lor… Chiar dacă nu avem de ce să trimitem ostașii noștri pe frontul din Ucraina… Nici măcar sub această nouă marotă, ce devine aproape o condiție (dar nu a păcii), a participării cetățenești unitar-europene… Mai ales că, acceptând așa ceva, vom coabita cu crima de război a altora, dar vom plăti noi… Numai noi… Căci, nu despre trupe de pace poate fi vorba când nu pentru pace se fac acum acordurile negociate… economic… Și atunci, să trimită sacii, și carnea de tun a tinereții, aceia care negociază acum, înaintea păcii, tainurile, fondurile, banii… Iar noi să nu acceptăm a ne fi asumate asemenea eroisme nici măcar când vom fi fost chemați (adică, oricum, niciodată!) să ne negociem partea noastră de drept din ceea ce alții își pun deoparte acum…
Nu, nu există nici o justificare pentru a asigura noi carnea de masacru pentru planurile diabolice ale UE… Nici sub eticheta „trupelor de pace”… Căci, privind în timp, oriunde s-au masat trupe de pace, de fapt nu despre pace a fost vorba… Ci despre reîmpărțirea feliilor de sub conflictul principal, despre reaprinderea fitilitelor butoaielor cu pulberi care, tocmai în lipsa trupelor de pace, poate nu ar mai fi apucat a fi atât de fragile…
Noi avem altele de făcut pe linia implicării în Ucraina… Să negociem recuperarea participărilor financiar-economice… Să începem a ne lua înapoi ceea ce le-am lăsat moștenire din timpurile trecute… Bunăoară, combinatul de la Krivoi Rog… Dar nu să stăm să participăm cu trupe, fie ele și de pace… Da! Dacă am primi, dar nu o simplă participare la fondul de reconstrucție, deja amanetat de alții, ci toate părțile smulse din trupul țării într-o istorie hidoasă, pentru că așa au blătuit-o în vremurile trecute alți nemernici conducându-ne destinele, atunci am avea despre ce să vorbim… Dar noi nu știm nici măcar cât a fost costul total al sprijinului dat Ucrainei, iar deficitul bugetar, fie și luat pe cei șapte apocaliptici impuși de UE, acoperă, de fapt, o fărâmă din ceea ce am dat… Din ceea ce ne a fost luat… Dar nu sunt cuprinse speranțele, șansele pe care le am retezat urmașilor noștri…
Lasă un răspuns