Noi, românii din nordul Bucovinei împreună cu conaționalii din nordul Basarabiei, avem ceva deosebit de frații din Țară și cei din ținutul Herței. La noi anul se înnoiește și după scurgerea a două săptămâni de la 1 ianuarie, mai bine zis de fiecare dată începem noul an, ne înnoim, naștem și renaștem odată cu Eminescu. Mi-ar părea absurdă colindarea „Mâine anu-se noiește”, după două săptămâni de la înnoirea anului, dacă n-ar vesti și nașterea lui Eminescu, sărbătoare prin care ne mai reținem în datini, ne înnoim și renaștem într-un singur nume – cel de popor român. Anul 2025, declarat de Guvernul României al lui Eminescu, a început pentru românii din Cernăuți cu mărturisiri de credință și iubire de neam, dar și vești bune, la bustul Poetului din curtea Casei lui Aron Pumnul. Am pășit pe drumul cunoscut, ce-l parcurgem din an în an, la chemarea Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, condusă de poetul și publicistul Vasile Bâcu, aceiași oameni și cu aceleași gânduri și simțiri. Anul acesta, însă, în pofida greutăților și dramaticelor încercări, ne-am adunat parcă mai optimiști și cu mai mari speranțe în jurul directoarei Muzeului „Mihai Eminescu”, doamna Elena Tărâțeanu. Odată cu florile tricolore depuse la bustul Poetului, Consulul General al României la Cernăuți, doamna Irina Loredana Stănculescu ne-a adus vestea bună că proiectul de restaurare a Casei lui Aron Pumnul și transformarea ei într-un complex memorial a fost acceptat și va începe împlementarea lui. În pofida situatiei critice din Ucraina, provocate de război, doamna Consul General n-a abandonat ideea realizării acestei cauze de importanță vitală pentru comunitatea românească din regiunea Cernăuți.
Casa lui Aron Pumnul simbolizează permanențele eminesciene la Cernăuți, este liantul care ne ține în comuniune cu Eminescu, dovadă fiind și prezența de fiecare dată a fraților din România la manifestările noastre, de data aceasta avându-i pe prietenii din Dorohoi – istoricul dr. Vasile Adăscăliței, inginerul Gheorghe Ciobănașu, bloggerul Vali de Hidești. Din leagănul nașterii lui Eminescu, de la Botoșani, au venit să se închine Luceafărului răsărit pe cerul Cernăuțiului, eruditul om de cultură Florin Egner și editorul revistei „Vatra Românească”, Paul Mircea Iordache. Periplul prin universul eminescian ne-a fost binecuvântat de preotul Mihai Cobziuc, consilier eparhal la Biroul pentru relații cu minoritățile din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, care a adus și o donație generoasă de carte bisericească. La cărțile de rugăciuni de care comunitatea românească din nordul Bucovinei a beneficiat și mai înainte s-a adăugat substanțiala donație a volumului bilingv „Viața și Acatistul Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”. E de o importanță simbolică faptul că textul e și în limba ucraineană, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava fiind protectorul tuturor bucovinenilor.
Aidoma unui sfânt ne protejează și Mihai Eminescu – un nesecat izvor al nemuririi pentru poporul român. La 175 de ani de la naștere, e mai viu decât atunci când pășea aievea pe pământ. Cea mai profundă mărturie a nemuririi sale sunt râurile de oameni și flori ce se revarsă la monumentul din centrul orașului de sărbătoarea nașterii și la comemorarea trecerii Poetului în eternitate. Însă nu doar de două ori pe an, prin depunerea de flori la monument, ne manifestăm atașamentul față de valorile eminesciene. Tot ce a urmat la Palatul Național după drumul de flori sub duioasa cântare a românilor din corul „Dragoș Vodă” este o expresie a trăirilor noastre în comuniune cu idealurile lui Eminescu.
Exponatele din vitrinele amenajate de Vladimir Acatrini și Elena Tărâțeanu, colecția istoricului Sergiu Bărbuță, cărțile și revistele editate pe parcursul anului trecut, numerele artistice prezentate la sărbătoare sunt o mărturie că românii din Cernăuți respiră și conviețuiesc în universul emienscian nu doar de la o sărbătoare la alta.
Despre dubla semnificație a zilei de 15 ianuarie, care e și a Culturii Române, a vorbit Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, prezentă împreună cu consulul Cristian Dacica și doctorul în istorie Florin Stan, referent principal. Rezistența și dăinuirea ca popor unit sub steaua călăuzitoare a lui Eminescu a fost pusă în valoare de istoricul Vasile Adăscăliței. Botoșeneanul Paul Mircea Iordache a observat că sala mare a Palatului Național a devenit neîncăpătoare, menționând îndeosebi calitățile organizatorice ale președintelui SCLR „Mihai Eminescu”, precum și prinosul lui Vasile Bâcu la editarea revistei „Vatra Românească”. Ca un omagiu adus regretatei Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, am prezentat revista „Glasul Bucovinei” – nr. 1-2/2024 și culegerea „Pagini de istorie literară română în Bucovina”, vol 4, Mihai Eminescu”, ambele începute de neostenita truditoare pe ogorul limbii române, care până la ultima suflare a servit idealurilor eminesciene.
Stând ca de obicei la pupitru în calitatea-i de moderatoare a programului artistic, jurnalista și cantautoarea Carolina Jitaru a ales să cânte „Glossa”, ce-i amintește de prima lansare în ipostaza de compozitoare. Ziua lui Eminescu ne-a dăruit întâlnirea cu admirabilul interpret de romanțe Gheorghe Posteucă, pe care-l vedem mai rar la manifestările noastre. Tânăra, dar cu un răsunător renume Daria Crețu a interpretat în premieră un fragment din „Luceafărul” și romanța „Pe lângă plopii fără soț”. În glas purtat de cântec am simțit duiosul vers eminescian în revărsarea duetului Mihai Cobziuc-Gheorghe Posteucă, în interpretarea Nataliei Proțiuc, iar marea iubire a Poetului de datini a prins voce în dulceața colindelor cântate de surorile Anastasia, Eliza și Natalia Sauca din Mahala, soliste ale ansamblului „Urmașii lui Ștefan”. Directorul adjunct al Liceului „Alexandru cel Bun”, prof. Ancuța Bâcu, ne-a adis din cununa eminesciană, împletită la sărbătoarea elevilor, pe cei mai buni declamatori ai versului eminescian – câțiva liceeni din clasele a V-XI. Din creațiile lor au citit membri ai Societății Scriitorilor Români din Cernăuți – sonetistul Nicolae Șapcă (președinte al SSRC și vicepreședinte al SCLR „Mihai Eminescu”), profesorul Dorin Misichevici, jurnalistul Vasile Carlașciuc, tânărul profesor de limba română, Cătălin Șcerbaniuc. Poetul Gheorghe Bodnariuc a ținut să amintească de popularitatea lui Eminescu în mijlocul altor popoare, citind în traducere ucraineană versurile „De ce nu-mi vii…”.
Eminesciana de la acest început de an l-a readus în mijlocul nostru, după o absență îndelungată, pe poetul Arcadie Opaiț, cel care a condus timp de aproape două decenii Societatea „Mihai Eminescu” și a contribuit la dezvelirea în centrul orașului a statuii Poetului cu chip de Luceafăr. Dorim și chiar îl rugăm pe domnul Arcadie Opaiț să nu mai dispară dintre noi.
A consemnat Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)
Lasă un răspuns