Arhiva zilnică: 20 ianuarie 2025

Nu a vrut în 2020, nu vrea nici azi. România nu moare nicicum, orice ați face voi ăștia de la UE și de la Davos. Oricât de zei, cu picioare de lut vă credeți voi ăștia, de vă ziceți „elite”. Sunteți o mână de demenți care aveți senzația că stăpâniți lumea și faceți voi jocuri politice prin buzunarele lui Soros. Nu murim, făi, tante Ursula, că noi suntem neam de supraviețuitori, și veacurile au dovedit asta. „O mână de țărani în căruțe au ținut în șah imperii”. A spus-o unul Petre Țutea, un român autentic, care a trecut prin iadul pușcăriei de la Aiud. Iad adus de alții ca voi pe capul acestei țări. Așa cum ne-ați crezut voi, în mizeria voastră morală, idioți, nespălați, retrograzi, România v-a dovedit că poate să vă învingă. Fără război, fără veste galbene, fără tractoarele pline de rahat deversate peste clădirile autorităților, fără vitrine sparte și indivizi mascați pe străzi. Și mai ales, fără autoritățile vieții, ce s-au dovedit a fi păpușile de paie plătite de voi, pentru interesele voastre. Singuri împotriva tuturor! Asta este România! România v-a învins în liniște. Cu votul! Nu v-a convenit! La Davos au vorbit unii dintre voi. Nu sunt de-ai noștri! Nu! Tot de-ai voștri, fă, tante Ursula! Au vorbit despre cum nu v-a convenit vouă votul pentru președinte. Cu subiect și predicat. Spus de la tribuna voastră de rahat, aia oficială. Și voi, ce ați făcut? Ați anulat alegerile, că aveți popândăii voștri la conducerea țării. Știi, fă, tante Ursula ce înseamnă popândăi? Nu! O să afli! Curând!

România nu moare, fă, tante Ursula! Niciodată! Ea doar renaște! Câteodată chiar și din propria cenușă dacă este obligată. De voi! Așa cum a renăscut și de data asta. Și dacă mai este cazul, o va face încă o dată, și încă o dată. Nu aveți voi cum să înțelegeți fenomenul. Nu mai sunteți capabili să pricepeți voi, ăștia, zei de carton, ce înseamnă a fi român care tace. Pentru că doar în tăcere, românul aude două lucruri: clopotul mare al bisericilor care-i cheamă la slujbă, duminica și bătaia de toacă care anunță Cerul că neamul românesc se adună să ridice slavă! Domnului, nu ucrainei! Lui Dumnezeu, nu oamenilor! Pentru neamul românesc, slava se dă Domnului, nu omului! Pentru că neamul ăsta mic, dar de neînvins, tace, căt e nevoie. Este ca o Oaste! Știe doar că la botez el a primit pecetea Lui Hristos, și mai știe că moartea nu există! Își cunoaște sfinții! Și ei sunt mulți, acolo Sus, în Oastea lui Hristos! Există doar Învierea! Știe asta de mii de ani! Poartă pecetea în suflete și e conștient că atunci când este nevoie, pecetea asta își va arăta măreția. În Ceruri și pe pământul ăsta pe care voi vreți să-l stăpâniți. În mare parte Europa e stăpânită de voi. Le-ați transformat bisericile în baruri și bordeluri, în magazine și tarabe. Le-ați topit clopotele și ați reușit mare parte să-i smintiți. Dar nu uitați că Europa e creștină în străfundurile ei. O veți simți pe pielea voastră. Cât de curând!

Europa a tăcut! O vreme! Din noiembrie anul trecut, Europa se trezește! Toată! România a dat tonul! Ce să vezi, făi, tante Ursula?! Nu mai vor politica voastră! Aia dusă împotriva a tot ce înseamnă firescul omului. Ați devenit singuri, un anus împotriva naturii! Voi ăștia cu demoncrația în gură! România noastră, v-a arătat, vouă europenilor că se poate! Și v-a paralizat frica! Ați pus-o de niște lovituri de stat, cam peste tot. Ce v-ați zis voi? Dacă am putut în România, se poate oriunde! Germania, Franța și pe unde mai vă doriți voi, demenților! O să aflați cu stupoare, voi, ăștia din bula voastră nebună, că nu se mai poate! Deloc! E finalul! Vostru, al tuturor nebunilor! Oricât de greu ar fi fost, europenii s-au născut din nou. Așa arată Învierea, făi, tante Ursula! După cum vezi! În vremuri grele, când totul pare pierdut, din mulțime, de undeva, se ridică un David. Cu pecetea lui Hristos în suflet, care iese la luptă împotriva lui Goliat. De această dată, Goliat ești tu, făi, tante Ursula. Tu și ai tăi! Reprezentanta vieții! A celor smintiți de putere și arginți! Dar ca și Goliat, veți avea aceeași soartă! Praf și pulbere! A venit vremea ca să primiți înapoi tot ce ați dat. Că așa e viața! Răul este un instrument în mâna Domnului, ca binele să poată ieși la suprafață! Pentru că toate în viața asta, curg într-un anume fel! Dictat de Sus! Pentru oameni și pentru neamuri, făi, tante Ursula! Toate se întâmplă fie că Dumnezeu vrea, fie că Dumnezeu îngăduie! Între astea două Căi, a treia nu există! Ne-ați scuipat, ne-ați jefuit, ne-ați pus la zid! Ați aruncat în noi cu vorbe, cu pietre, cu tot ce ați putut! Doar că de data asta, România a arătat Europei că în zidul ăla la care ne-ați pus, ca și o execuție, noi am văzut o ușă! Am văzut ușa mântuirii! Ușa aceea despre care ne vorbeau sfinții noștri, din pușcăriile voastre! Europa a ajuns o mare pușcărie și avea senzația că e liberă! Era într-o mare colivie, și uitase să zboare! Ba, încă îi era foarte frică să-și deschidă aripile! Până acum! Le-a deschis, făi, tanti Ursula! Și din vrăbiuța asta, care și-a adus aminte că are aripi, România le-a arătat cum poate să se transforme în Vultur! Și nu orice Vultur, făi, tante Ursula! Vulturul acela măreț, care zboară cu o Cruce în cioc! Se înalță o dată cu vântul! Pe piscurile cele mai înalte! Știi de ce, făi, tante Ursula? Ca să vadă toată Europa, că doar Credința că ești nemuritor te poate duce la biruință! Biruința împotriva oricărui rău! Când va veni vremea, o să înțelegeți voi singuri, ce înseamnă zborul! Peste piscuri, moarte și rău! Vulturul în care se va transforma Europa, o să vă arate cât de mici sunteți! Și din zborul lui, veți simți pe pielea voastră ce înseamnă să distrugi neamurile! Asta înseamna România noastră! Biruință asupra răului, prin Credință, făi, tante Ursula! Vrabia abia și-a deschis aripile! Peste Europa! A desfăcut colivia și știe că până în vârful piscului, se va transforma în Vultur! Prin Înviere!România a arătat asta Europei, făi, tante Ursula! România a arătat că se poate!

Mie mi-ar fi jenă în locul ălora de la AI. I. Cuza! Mă, aș intra în pământ, că iaca! „Edupedul” ne anunță sforaitor că s-au trezit marii suveraniști, după ce trei ani au fost cufundați într-un adânc somn progresist… „Apel al Facultății de Istorie din Iași către toți profesorii, inspectorii școlari, cercetătorii și muzeografii la solidaritate pentru păstrarea Istoriei ca disciplină obligatorie, la toate specializările, în toți anii de liceu”… Ce aș fi vrut să îi văd pe toți acești „mari români” luând această atitudine încă din noiembrie 2021, când a trecut legea prin parlament și apoi a fost aprobată și de Iohannis! Unde erau distinșii istorici acum trei ani și-un pic?! Aud?! Aaaa, stați așa, nu puteau atunci să ia atitudine, fiind foarte ocupați! Toți munceau din greu la propagandă „salveaz-o pe bunica” și șantajau provaccinare anti-covid studenții pe care nu îi primeau la cursuri nevaccinați, nu aveau timp domniile lor să strige pentru Națiune! Și nici să comenteze nu puteau, că le era frica că se supără Institutul Elie Wiesel pe ei, nu?!

E, iaca, eu nu am uitat că făceau poliție sanitară și forțau studenții să se vaccineze cu seruri experimentale. Nu dau doi bani gauriți nici pe apelul lor, și nici pe ei. Bine?! Acum și-au adus aminte că sunt patrioți, când au văzut că se schimbă stăpânirea?! Rușine să vă fie, măgarilor.

În altă ordine de idei, am un mesaj pentru cei care spun că Georgescu e „omul lui Putin”. Măi, dragilor, trecând peste faptul că nici nu vă sinchisiți să urmăriți toate interviurile lui Georgescu pentru a vedea cu ochii voștri care sunt pasajele incriminate întru dacopatie acută și putinism pe față, voi aveți de gând să mai înghițiți mult, total pe nemestecate, tot ce gândesc alții pentru voi? Veți da mai departe multă vreme inepțiile unora care v-au transformat în activiști progresiști și agenți de dezinformare fără plată?! Voi v-ați gândit măcar că totul e marketing și manipulare politică, că isteria dacopată e pentru a-i face și pe adepții protocronismului să îl voteze?! V-a trecut razant prin cap ideea?! Iar dacă Georgescu ar fi omul lui Putin, ar însemna ca SRIul, SIE, Serviciul de Securitate al Statului și tot restul neamurilor serviciilor românești de Intelligence nu l-au verificat nicio secundă! Mai mult, ca urmare a faptului că nu l-au verificat înseamnă că SRI, SIE și tot tribul lor sunt mână în mână cu Putin! Practic voi spuneți că serviciile secrete ale unei țări NATO au fost penetrate de către o putere ostilă fără știrea CIA și fără știrea serviciilor specializate ale NATO! Măi copii, sunteți bine?! Sigur?! Vă dați seama că așa le spuneți tuturor șmecherilor din servicii că sunt niște idioți incompetenți?! Mai mult, cum serviciile secrete sunt sub comanda lui Iohannis, asta înseamnă că și Iohannis e un putinist! Și încă un putinist ținut în brațe de Brussels! Pfuai!

M-ați leșinat, mor, nu alta! Mai gândim și noi în profunzime lucrurile, trecând de lozincile alea „cu Kremlin Georgescu” la puțină glagorie?! Zic și eu așa… Unii zic că Georgescu e dezaxat. Eu zic ca e teatru electoral de succes organizat de băieții cu ochi albaștri, care au condus și conduc, făcându-ne să ne sărim la beregată pentru niște interfețe pe care noi le credem politicieni români independenți. Și sunt convinsa ca totul e un teatru de prost-gust, spre zapacirea poporului român, care trebuie mânat hăis și cea, după cum e interesul pe moment. Unii îl văd în Georgescu pe dracu’, alții îl cred un dumnezeu mai mic. Eu vad un ofițer de informații pregătit de ani de zile pentru eventualitatea ca apare „vântul schimbării” republicane, cu binecuvântare din extern, ca întotdeauna. Și nu cred ca e singurul care a fost pregătit în acest sens. Că la noi se joaca DGIE prin USR, hegemonia brusseleze controlată de BND prin PNL-ul lui Antonescu și Iohannis, AH-ul unguresc prin UDMR, iar PSDul lucrează cu cine plătește mai bine și arată bățul mai gros. Peste toți e CIA și ajutorul ei, MOSSAD, care ajustează din mers, în timp ce FSB-ul lucrează mai mult prin CI, că deja la noi e mare înghesuială și trebuie să dea din coate.

…Dar vom trai și vom vedea în câțiva ani cine a avut fler și cine s-a lăsat prins în „lanțul iubire”.

Un articol din Revista „Flacăra” lui Adrian Păunescu semnat de către Doina Dabija, strălucită urmașă a marelui patriot și scriitor Nicolae Dabija, soră geamănă cu Ana Maria Păunescu în ale scrisului, în ale iubirii de neam și dedicației necondiționate de susținere și continuare a ideilor înălțătoare cu care iluștrii lor părinți au lăsat moștenire nemului romînesc, m-a dus cu gândul la o întâmplare petrecută cu mai mulți ani în urmă, mai precis în anul 1994. Articolul Doinei Dabija se chema „Moldovenii și românii”, articol în care autoarea evoca mai multe situații ridicole despre percepția formată și îndesată în capul unor oameni de dincolo de Prut privind pe moldoveni separat de români. Astfel, scriitoarea relata despre un tânăr care afirma cu convingere pe un site de socializare că „În timp ce copiii sunt învățați la școală că ei sunt români, eu l-oi învăța pe-al meu că noi suntem moldoveni și vorbim limba moldovenească”. Mai departe, ne relatează despre intervenția unui bătrân care a întrerupt o cuvântare a scriitorului Nicolae Dabija în care acesta afirma faptul că moldovenii sunt români, strigându-i cu revoltă: „Domnule Dabija, n-aveți dreptate! Eu sunt moldovean, dar fratele meu care trăiește la București e român.” Peste aceste opinii venite din partea unor oameni simpli, persoane particulare, se adaugă cea venită din partea unor reprezentanți ai autorităților din Republica Moldova. Întoarsă la Chișinău după ce dăduse naștere unei fetițe în timp ce se afla la București, scriitoarea s-a prezentat la Biroul Stării Civile din Chișinău cu certificatul de naștere eliberat de autoritățile române, pentru a fi preschimbat în cel al locului de reședință. Deși în dreptul rubricii „naționalitate”, pe certificatul de naștere românesc se menționa, în mod firesc, „română”, pe actul de naștere moldovenesc, funcționarii din Chișinău au preferat să tragă o linie…

Și cum spuneam, întâmplările descrise de Doina Dabija în articolul „Moldovenii și românii” din Revista Flacăra lui Adrian Păunescu mi-au adus aminte de întâmplarea din anul 1994.

Mă aflam atunci la Ambasada României din Buenos Aires. Era anul în care președintele argentinian Carlos Saúl Menem, în urma câștigării alegerilor prezidențiale, își reînnoia mandatul pentru o nouă perioadă de cinci ani. Cum se obișnuiește peste tot în lume, la festivitățile de preluare a prerogativelor puterii, iau parte delegații din diferite state, unele aceste delegații find conduse chiar de către președinții sau premierii acestora. Din partea Republicii Moldova urma să participe consilierul personal al președintelui Mircea Snegur. Ajuns cu câteva zile înainte de festivitățile preconizate, dl. consilier, cum era și normal, a tras la frații săi de la Ambasada României. Aici oaspetele a fost primit cu bucurie și cu toate onorurile cuvenite unui reprezentant al Republicii Moldova. În cinstea lui a fost organizată o masă festivă cu participarea tuturor diplomaților din ambasadă. Atmosfera a fost plăcută, destinsă și prietenească. Cu toate acestea, discuțiile despre problemele care ne stăteau la toți pe limbă (alipirea Basarabiei la patria mumă) au fost cu diplomație ocolite. La un moment dat însă, dl. consilier scapă și zice în mijlocul unei fraze „limba moldovenească, cum îi zicem noi, sau limba română, cum îi ziceți dumneavoastră”… Brusc, în încăpere a venit dinspre ferestre un aer rece ca de iuanuarie de la noi, deși ferestrele erau închise și afară era primăvară. Diplomații români tăceau stânjeniți și priveau în farfurii. Dl. consilier tăcea și el încurcat. Îi părea rău că stricase atmosfera cu o afirmație prostească în care nici el nu credea. Aștepta din partea nostră ceva, o replică, o aprobare, o scuză… Cumva trebuia trecut peste acest moment. Dar cum? Puteai să strci și mai rău lucrurile. Cum tăcerea continua să apese peste masă și nimeni nu zicea nimic, îmi iau inima în dinți și îndrăznesc să îl întreb, chipurile în glumă, pe oaspete:

– Domnule consilier care este poetul dumneavoastră național?

– Eminescu, de bună seamă, a venit prompt răspunsul consilierului, ușurat că, în fine, conversația fusese, într-un fel, reluată.

– Dar prozatorul dumneavoastră național?

– Sadoveanu! Cine altul?

– Ca să vedeți brodeala dracului, domnule consilier! Și poetul nostru național este tot Eminescu și prozatorul nostru național tot Sadoveanu.

Colegii mei au înghețat. În schimb, dl. Consilier a izbucnit într-un râs sănătos și zgomotos de se zguduia scaunul de sub el și privindu-mă cu simpatie printre ochii înlăcrimați parcă voia să-mi spună:

– Măi, prietene, și noi și voi știm care este adevărul, dar eu sunt aici în misiune oficială și trebuie să vorbesc după cum îmi este mandatul. Toată lumea a înțeles și râsul și lacrimile dlui. Consilier. Întreaga asistență s-a pornit și ea pe râs, ca în trecut la bancurile politice care se spuneau la noi pe la colțuri.

Și acum ce facem? Râdem mai departe? Cât o să mai râdem?

Horia-Roman Patapievici, personalitate controversată a scenei culturale românești, s-a remarcat nu doar prin lucrările sale filozofice și eseistice, ci și prin declarații caustice despre identitatea și valorile poporului român. Deși unele voci îl consideră un autentic om de cultură, opiniile sale tăioase despre România au provocat o rezistență puternică în rândul publicului, care percepe uneori aceste declarații ca fiind nu doar critice, ci jignitoare. Prezența lui Horia-Roman Patapievici în spațiul public românesc post-1989 a fost în mod constant însoțită de un val de controverse, nu doar de admirație sau interes. Cu un stil adesea perceput ca dogmatic, scrierile lui Patapievici polarizează puternic, atrăgând fie entuziasmul celor care îi împărtășesc viziunea critică, fie scepticismul celor care îi contestă autoritatea și un ton care poate părea uneori rigid și exclusivist. Fantomele trecutului continuă să planeze deasupra lui Horia-Roman Patapievici, o figură care, indiferent de unghiul din care este privită, nu încetează să nască controverse și polemici.

În anii 1993-1995, el s-ar fi aflat sub influența noilor săi protectori, fiind acuzat de legături informative în cadrul diasporei românești din Franța și Germania Federală, pe vremea când beneficia de o bursă în străinătate. Aceste acuzații conturează o imagine ambiguă, ce lasă loc atât pentru interpretări critice, cât și pentru o reevaluare atentă. Exilul românesc din Occident, văzut ca un bastion al valorilor autentice și al moralității anticomuniste, ar fi fost, conform unor opinii, ținta unor încercări de discreditare și neutralizare, inclusiv prin infiltrarea unor persoane care să le submineze autoritatea morală.

În acest context, implicarea lui Patapievici este adesea privită ca un element de puzzle în strategii mai ample, al căror scop era substituirea adevăratelor foruri morale cu figuri mai docile, prezentate drept „dizidenți” de fațadă. Horia-Roman Patapievici mai este cunoscut și pentru implicarea sa în CNSAS, o misiune despre care se afirmă că ar fi servit la „acoperirea” și, mai exact, la reconspirarea agenților dubli și a informatorilor infiltrați în rândurile așa-zisei „societăți civile”. Această „societate civilă” a fost, după unii critici, o construcție operată de serviciile străine, menită să ocupe poziții strategice în România postdecembristă. O mișcare cinică de protejare a rețelelor din umbră, sub pretextul unei reinventări democratice, a dus la infiltrarea acestor agenți în structuri cheie și la ascensiunea lor ulterioară.

În locul unei sancțiuni pentru faptele sale de natură profund problematică, Patapievici a fost „rotit” strategic și promovat ca președinte al Institutului Cultural Român – o poziție ce părea croită perfect pentru un om considerat a fi fidel unei ideologii ce sfidează valori naționale. Patapievici a rămas în funcție timp de șapte ani, o perioadă considerabilă, care i-a permis să implementeze o viziune controversată asupra misiunii culturale a ICR. În acest interval, criticii săi au sugerat că poziția sa, cu toate avantajele și privilegiile financiare ale funcției, i-a oferit o platformă sigură de pe care să-și exprime liber părerile – poate chiar prea liber. Unii susțin că, dacă ar fi într-adevăr un model cultural atât de remarcabil, Patapievici ar fi trebuit să dovedească acest lucru independent de sprijinul statului.

Poate cea mai controversată componentă a influenței sale nu este doar munca în fruntea ICR, ci și alianțele intelectuale din jurul său, consolidate prin colaborarea cu alți susținători ai regimului Băsescu, precum Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Aceștia au format un triunghi influent, considerat „vârful de lance” al intelectualității pro-Băsescu, asociindu-se deschis cu o direcție politică ce, pentru unii, pare incompatibilă cu ideea de independență intelectuală. Când publicul român vede aceste nume primind funcții și resurse din partea puterii politice, apar inevitabil întrebări despre compromisurile pe care le presupune această asociere și despre cât de mult din susținerea lor pentru Băsescu a fost determinată de idealuri și cât de mult de beneficiile tangibile ale unui sprijin politic. Pe măsură ce timpul trece, dezbaterea rămâne deschisă: sunt acești intelectuali autentici promotori ai unei viziuni culturale și morale distincte, sau s-au transformat în exponenți ai unui sistem de recompense și privilegii politice?

Trump se întoarce la Casa Albă, pentru încă un mandat. A dat drumul unui val suveranist fără precedent. Valul va mătura totul în cale. Cine va ști ca națiune să-și joace cărțile, va avea de câștigat. Întrăm într-o nouă paradigmă a relațiilor internaționale: paradigma constructivistă! Din păcate, România a pierdut și acest tren. Încă o dată! Și s-ar putea să fie pentru multă vreme de aici înainte. De ce? Pentru că așa zișii oameni politici de la București o țin langa cu epoca lui Biden și salvează Ucraina în continuare. Pe cine salvați, măi? Pe alții? Și pe România când aveți de gând să o salvați? Ca să trecem la lucruri serioase, avem nevoie să ne întoarcem la Maidanul din Ucraina din 2014. Atunci Ianukovici, a fost de acord să plece de bună voie. Doar că băbaieții licuriciului, nu au fost de acord. Și au pus-o de un Maidan. Adică de o lovitura de stat la Kiev, cu ajutorul UE. În Parlamentul lor de atunci, au vârât o lege prin care doreau să scoată limba rusă. Au anulat Acordul cu Federația Rusă, privind flota din Marea Neagră. Ca rezultate, am văzut toți ce s-a întâmplat cu Crimeea. Au urmat o lungă înșiruire de scandaluri și ciocniri la Donbas. Au făcut Acordul de la Minsk, Franța, Germania, au încercat să medieze conflictul, dar Ucraina nu a ținut cont de nimic. Din această cauză, pe surse, ca să mai salveze din situație a fost aruncată știrea că Federația Rusă a încălcat acordul. Fals!

Specialiștii în relații internaționale, profesori de prestigiu din SUA, au spus clar că „aceasta criză din Ucraina este o mizerie, făcută de occident”. „Responsabil este occidentul și nu rușii”. În 2014, s-au întețit jocurile de putere, și rușii ne anunță că la Kiev este instaurat un „regim nazist”. Ulterior au existat o sumedenie de declarații oficiale, la cele mai înalte paliere de putere, despre subiect. Sunt și acum la dispoziția oricui dorește să le cerceteze. Declarații pe site urile ambasadelor și a purtătorului de cuvânt de la W. H. Apariția știrilor în El Pais, date de ruși pe surse, după negocierile cu SUA, în ceea ce privea cererile Federației Ruse, au expandat conflictul, americanii dorind să rămână secrete. Cererile priveau extinderea NATO. Ulterior apariției „secretelor” în El Pais, la masa negocierilor, rușii și-au dat mâna cu americanii, lăsând spectacolul să continue totuși. De ce? Pentru că devenise o afacere. Mare. Și amândoi actorii statali, știau că au de câștigat prin conlucrare. Ce? Distrugerea pe toate palierele a UE. Și ne amintim de înregistrarea celebră a Victoriei Nuland, mămica „maidanelor”, prin care ne aducea la cunoștință părerea SUA despre UE: „Fuck the UE!”.

Atunci. Și acum! E la fel! Hemoragia financiară ce a curs din UE către Ucraina o știm toți. Pentru niște jocuri ce puteau fi oprite o dată cu aplicarea celor 3 puncte din Acordul de la Minsk. Doar că era mai profitabil și pentru SUA și pentru Rusia, să facă afaceri pe sub masă, privind petrolul, gazele etc.. sancțiunile aplicate pe perioada afacerii războiului, au fost încălcate toate în spatele cortinei. Erau convenabile și banii nu au miros. Niciodată! Pentru trepanații din UE, care o țin langa cu amenințarea rusească, vă aduc la cunoștință că Art. 5, NATO, prevede „garanții de securitate pentru toate statele membre, doar dacă SUA, decide că e necesar”. Nu va fi necesar niciodată! Nimeni din NATO nu va sări în ajutorul vreunui stat membru. Pentru că războiul va fi oprit. Aceste declarații plimbate din gură în gură, fac „frumusețea jocului” pentru plebe. Atât! Problema SUA era de fapt alta. În timpul balanței de putere, adică SUA, URSS, avea un mare „inamic nuclear”. O dată cu căderea URSS, SUA s-a trezit în brațe cu cartoful fierbinte, format din patru state ce dețineau și probabil dețin armament nuclear. Jucați-o pe asta! Deși vedem clar că în regimul care se încheie azi la Casa Albă, s-a făcut orice, și când zic orice zic totul, ca să se continue războiul, folosindu-se de actorul ratat, de mâine lucrurile cred că se vor schimba. Nimeni din administrația Trump nu mai are timp de asta. Se vede de departe că americanii au alte perspective, privind politica în lume. Perspectiva lor este economică și de revenire ca putere mondială: social, economic, tehnologic, militar.

Cine așteaptă ajutor de la ei, e într-o mare eroare. Nu va veni, pentru ca pe termen lung, SUA nu are nevoie de UE pe tabla de șah a lumii.Putin se va mulțumi cu distrugerea totală a Ucrainei, adică a pârjolit totul. Vino tu, NATO și fă la loc ce a fost dacă vrei să mărești numarul țărilor membre. Cu ce? Că ei sunt faliți. Banii care s-au scurs au plecat în buzunare private. Restul e poveste. SUA, ca să rămână cea mai mare putere la nivel mondial, va începe un joc elegant cu CHINA. Ăștia măcar au cu ce! Spre deosebire de UE care a murit, dar e la ATI, pe aparate. Vine vremea să fie deconectată, pentru că nu-i așa, costă! Mult! În această perspectivă, fiecare stat din Europa, va trebui să se salveze singur. Și binențeles că va trebui să plătească factura „salvăm Ucraina” toți. Narativul acesta a dus UE la dezastrul total. Alături de politicile nebune cu Woke și lgbd etc, suntem toți deja pe fundul prăpastiei. SUA și China vor arunca lopețile cu pământ, în timp ce Rusia va zâmbi pe marginea gropii. Dacă celelalte state din Europa vor schimba automat macazul, România este pe un drum fără întoarcere. Cu impostorii pe care-i avem ca și factori decizionali, cu nebunia loviturii de stat dată de birocrații uie și arogantul Iohannis, cu toate instituțiile statului moarte, nu ne rămâne decât să fim boți pe TikTok, lângă cel mai mare boț, care a devenit premierul în exercițiu, investit ilegal de un ins, care deține Cotroceniul pă persoană fizică.

Adică, România nu mai există ca și actor statal la nivel mondial. Așa că, sintagma Fuck the UE, se transforma cu fiecare zi care trece în Fuck, România! În rest, așteptăm să ne bucurăm pentru alții! Ce mai contează că noi ca și stat suntem morți?! Lumina? Cine o să ne stingă lumina? Cine o va face va arăta României că în politică nu există prieteni sau dușmani. Există doar interese. Și negociere! Noi nu avem nici una, nici alta! Să fim realiști! Și binențeles, să vină miliția! Cu amenzile! M-am luat de afacerea Ucraina a Plavanului și a celor ce au fost plătiți regește din banii noștri. Ăia cu media și cu demoncrația în gură! Mi-a fost silă să mai aduc în discuție intervențiile GB în povestea fantastică a războiului. Mama cur@elor nu se dezice! Până la capăt e matroana. Sau nu? Vedem ce va fi cu Canada! Băbăieți, tot ce am zis aici sunt date publice! Citiți și voi! Dacă știți! Dăcât, zic! Domnul să vă miluiască!